Versuri corectate și adnotate
Să fii vestit nu-i o mândrie,Nu asta te înalță sus.Nu trebuie să ții arhive,Fiind hârtiilor supus.Creația e consacrare –Nu zarvă, nu succes scontat.E rușinos, neavând valoare,Să fii de-oricine lăudat.Lipsește-te de impostură,Trăind așa, ca să atragiIubiri din spații, fără ură,S-asculți a vremii chemări dragi.Și lasă-n urmă spații goaleÎn soarta-ți, nu printre hârtii,Capitolele vieții taleNotându-ți-le pe câmpii.În … Citește mai mult
Aievea-s toate? E timp de-a chefui?Mai bine să dormi etern, să dormi, să dormiŞi nicicum să visezi.Din nou – strada. Din nou – pologul de tul,Din nou, în noapte, – stepă, geamăt, freamătAcuma şi mereu.În august, frunzişul astmatic pân-la ultim atomVisează tihnă, întuneric. Dar câinii în goanăTrezesc, brusc, grădina.Aşteaptă – s-or mai potoli. Dar deodată– … Citește mai mult
Se vorbește pe șoptite,Glasul parcă ți se taie,Iar femeia, de pe ceafă,Și-a strâns coama-n creștet, claie.Stă sub pieptenele greuCa sub coif, într-adevăr,Când pe spate-și dă ea capulCu podoaba grea de păr.Strada caldă, noaptea caldă,Vremea rea se cam abate,Târșâitul de picioareEste o realitate.Chiar că tună! Sus pe bolți,Bubuitul – ce năpastă!Vântul saltă, la un colț,Perdeluța din … Citește mai mult
După viscol o linişte mareDe jur împrejur se coboară.Odihnindu-mă, trag cu urecheaLa glasul puştimii de-afară.N-am dreptate, orbirea m-a prins,Am greşit, fără minte cum sunt!Ca o albă femeie de gipsCade iarna cu faţa-n pământ.Se admiră din cer lucrăturaPleoapelor moarte, lipite strâns.Sub zăpadă-i acum bătătura,Pe lăstari e podoabă de-ajuns.Gheaţa, gara şi vechea platformă,Şanţul, şinele, pădurea uitată,Ce ireproşabilă … Citește mai mult
Semirotundul arc de poartă,Măguri, câmpii, lanuri, păduri,Casa povestea parcă poartă,Parcul cu umbre-n fundături.Tei groși de câteva cuprinderiUnul în altul se-mpletescAniversând cu-așa deprinderiSecole două de când cresc.O cupolă închid și-ndoaiePe lângă straturile-n floriPe care drepte le-ntretaieCărări întinse ca pe sfori.Sub tei ca și în subteranăLumină nu e nici de-un felDoar cheamă parcă din prihanăIeșirea dalbă din … Citește mai mult
Dimineața-ntreagă gângure-alui porumbelulLa geamul dumitale.Pe scocuri, pe burlane,Ca mâneci de cămăși ude,Crengile își dădeau duhul.Burează. Și cu ușorulNorii treceau pestePiața prăfuităȘi mă tem că pe tarabeEi îmi legănauTristețea.Îi imploram să înceteze,Și părea că și-ncetară.Răsăritul era griCa o ceartă în tufiș,Ca graiul arestanților.Eu imploram să vină ceasulCând după geamul dumitalePrecum un ghețar montanSpălătorul își dezlănțuieAversa-i peste … Citește mai mult
Soarele-n sudori raze aruncăȘi-și iese râpa din țâțâniCa-a vânjoasei văcărițe muncăTruda primăverii fierbe-n mâini.S-ofili zăpada-n anemiePe copacii-n venele lor storși,Viața aburește-n văcărieȘi râd dinții furcii sănătoși.Nopți și zile ce nu dau cu greș înStropii ca alice bătând viu,Țurțurii distrofici de pe streșini,Neadormita larmă de pârâu.Larg deschis e grajdul și hambarul,Prind hulubii din omăt ovăzȘi învietorul … Citește mai mult
Gara, rezistentă, ignifugă ladăA plecărilor, întâlnirilor mele,Prieten încercat şi sfetnic devotat,A începe – ce de-a merite rebele.Se-ntâmpla, viaţa-mi toată depindeaDe fularul-ştreang, până să porneascăTrenul şi-a harpiei botniţa pufăiaAburi surii, ochii să ne bulucească.Se-ntâmpla, abia de mă aşez alăturiŞi – s-a zis. Mă topesc, viaţa-i fără-nţeles.Adio, căci e timpul, bucuria mea!Conductore, acum chiar o să sar … Citește mai mult
Ninge, ce mai ninge!Floarea de mușcatăȘade-n drum mirată,Gerul o atinge.Ninge. Totul zboară,Strada, cotitura.Treptele pe scarăAu pornit de-a dura.Ninge. Spre pământBolta nesfârșită:Cu sumanul rupt,Bolta peticită.Cerul coborî,Stă ca un nerod,Sus în capul scării,Doborât din pod.Abia fu Crăciunul,Anul nou s-arată,La o depărtareNumai de o șchioapă.Ninge. Flori de gheațăCu zăpada-n pas,Treci la fel tu, viață,Ce ne-ai mai rămas?.Poate că … Citește mai mult
Prin văi, când pe terasamente,Când după cotitură dreptTot șerpuiește drumu-n lenteSpre înaintele-i direct.Cu legile de perspectivePe lângă câmp alăturatÎn unduiri imperativeNecolbuit, neînmuiat.Când peste dâmbă se înalțăSpre iaz n-a tras măcar piezișUnde rățuște după rațăÎl taie-acum în curmeziș.Când ocolește lângă pante,Pieptiș în munte ca proscrisIarăși în sus și mai departeCum numai vieții este scris.Prin locuri vechi, … Citește mai mult