Toți și-or pune azi pardesie,
De lăstarii ploii agățându-le, mut,
Dar nici unul n-o să observe, nici unul,
Că de vreme rea iar m-am luat de băut.
Argintate, frunze de zmeură, toate
S-or întoarce cu josul în sus.
Soarele trist e acum, ca și tine,
Nordică făptură, astru apus.
Toți și-or pune azi pardesie,
Dar și noi vom face-o, azi, lată.
Căci nimic nu ne va-nlocui
Băutura cea încețoșată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de tristețe și resemnare în fața unei realități apăsătoare, unde refugiul în alcool devine o consolare temporară. Natura și starea vremii amplifică starea interioară a naratorului.