Boris Pasternak – Nimeni Nu Va Fi-n Cămară

Nimeni nu va fi-n cămară,Decât înserarea. PoateÎncă iarna cu-ntristareaDin perdelele lăsate.Încă fulgii cu noianulÎnălbirii lor sublime,Încă streaşina, troianul,Iar cu-acestea încă Nimeni.Iar pustiu să-mi viscoleascăFirea mea. Din lac să chemeIernile ce-or să-mi albeascăChipul meu din altă vreme.Spini de gheaţă să-mi înfigăAnii, când mi-or fi la vamă,Sobele să-şi mânce frigulStivuit până la geamuri.Dar în clipele acestea,Stârnind tremur … Citește mai mult

Boris Pasternak – Zile Rele

Când, săptămâna trecută, îmi pare,Intra în Ierusalim, ușurel,Osanalele tunau în întâmpinare,Se țineau cu lacrimi după El.Dar zilele, – tot mai îngrozitoare.Inimile nu le îmblânzești iubind.A dispreț sprâncenele-s, a încruntare.Și iată postfața, sfârșitul venind.Întunecoasele forțe din templuL-au dat pe mâna lepădăturilor, la judecată,Căutau probe fariseii, vreun exemplu,Ca vulpile i se furișau în jur, roată.Mulțimea, pe terenul … Citește mai mult

Boris Pasternak – Minunea

El mergea din Bitina spre Ierusalim,Chinuit de presimțiri și de destin.Tufișul ghimpos de pe creastă era dogorât,Deasupra bordeiului fumul nu se clintea, mohorât,Încins era aerul și stuful încremenit – și-n zareLiniștea Mării Moarte, fără suflare.Și-ntr-o amărăciune și mai amară decât a măriiEl mergea cu un grup restrâns de nori, în urmă, vâlvoi,Pe un drum prăfuit, … Citește mai mult

Boris Pasternak – Definiția Poeziei

Suierătura despicată.Clinchet de țurțuri, cu fiori.E noaptea ce-amorțește frunza,Duel e de privighetori.E mazărea dulceag-uscată,Cu plânsul bolții în păstăi.E Figaro de pe pupitreDin flaut, grindină spre văi.E tot ce-i important ca noapteaPrin scăldători scurmand, vioaie,Sub streșină, s-aducă steaua,În palmele sticlind de ploaie.Țurțit ca pluta-ncinsul aer.Bolta se-năbușă-n arin.De-ați râde stelelor – ce hohot!Dar necuprinsul – loc străin.

Boris Pasternak – Maria Magdalena

Cu noaptea-n ușă o să-mi batăIar demonul, acuși-acuși,Să-mi ispășesc o desfrânatăPornirea mea, din anii duși,Când, roaba inșilor din gloată,Eram o proastă apucată,Și trotuaru-mi fu culcuș.Câteva clipe să mai fiePână la liniștea din larg,Dar, mai nainte de vecie,În fața ta, așa cum ard,Viața mea, cu bucurie,Ca pe un vas de lut o sparg.O, ce s-ar fi … Citește mai mult

Boris Pasternak – Vifornița

Pe uși – cruciulițe-semn ca-n noaptea SfântuluiBartolomeu. Al viforniței-complotisteOrdin: Astupă fereastra, colo cu barda,Copilăria încearcă bradul de Crăciun.E în toi complotul străzilor desfrunzite.Ei au jurat s-o termine cu omenirea.Orașule, adunarea! În afara ta!Viscol fumegând ca facla peste murdării.Fulgii nechemați se prăvălesc peste brațe.Mi-e frică-n pusta fără oameni a ninsorii.Fulgii bântuie ca minuscule lanterne.Sunteți deconspirați, voi … Citește mai mult

Boris Pasternak – Basm

Prin tărâm de basm,De mult, hăt, tare,Iată-un călărețÎși croia cărare.Se grăbea la trântă,Poate chiar spre moarte,Codru, noapte-adâncăSe lățeau departe.Inima-i cobește:„Ține-te-o cureaua?Sări adăpătoarea,Strânge bine șeaua.”.El să-și plece-urechea?O țâșni săgeata.Un gorgan în fața-iNumai ce s-arată.Suie și dă cotul,Intră-n valea seacă,Iar se opintește,Muntele să-l treacă.Dincolo-i vâlceaua.Na, c-a rătăcit!La adăpătoareChiar a nimerit.Neluând în seamăInima ce-i spuse,Își abate calul,Spre pârâu … Citește mai mult

Boris Pasternak – Zaiafeturi

Beau amarul cerului autumnal şi-al tuberozelor,Şi-n ele este jetul fierbinte al trădărilor tale.Beau amarul serilor, nopţilor, gloatelor, strofelorHohotitoare de plâns – îl beau din negre pocale.Proscrişi ai meseriei, trezii nu suportăm. Amarnic,Hălcilor mari, garantate război în veci le-am declarat.Alarmantul vânt al nopţii – al toasturilor paharnic,Cărora, probabil, nicicând a se împlini nu li-i dat.Ereditate, moarte … Citește mai mult

Boris Pasternak – Improvizație

Din palmă am hrănit claviatura – stol de clapeÎn croncănire, plesnet de aripă care bate,Stând în vârf de degete, le-ntinsei mâna aproape;Mâneci sumețite, și noaptea se freca de coate.Era beznă. Și un heleșteu cu apa amarăVălura-n unde. – Și păsări din specia te iubescPăreau mai vrând să omoare, decât să moară,Țipătoare, negre, cu clonțul de … Citește mai mult

Boris Pasternak – Februar. Fă Rost de Cerneală și Plângi!

Februar. Fă rost de cerneală și plângi!De februar scriind în bocet hohotitor,Cât huruitoarea moină de care-ncerci să fugiArde-a primăvară neagră, învăluitor.Fă rost de trăsură, pe grivne, vreo șase,Prin zvon de clopot și roți bătând din talereSă te transferi în loc, unde ploi tumultoaseCa cerneluri și lacrimi sunt mai sunătoare.Unde, precum pere, fructe carbonizate,Din copaci puzderia … Citește mai mult