Boris Pasternak – Nimeni Nu Va Fi-n Cămară
Nimeni nu va fi-n cămară,Decât înserarea. PoateÎncă iarna cu-ntristareaDin perdelele lăsate.Încă fulgii cu noianulÎnălbirii lor sublime,Încă streaşina, troianul,Iar cu-acestea încă Nimeni.Iar pustiu să-mi viscoleascăFirea mea. Din lac să chemeIernile ce-or să-mi albeascăChipul meu din altă vreme.Spini de gheaţă să-mi înfigăAnii, când mi-or fi la vamă,Sobele să-şi mânce frigulStivuit până la geamuri.Dar în clipele acestea,Stârnind tremur … Citește mai mult