Ninge, ce mai ninge!
Floarea de mușcată
Șade-n drum mirată,
Gerul o atinge.
Ninge. Totul zboară,
Strada, cotitura.
Treptele pe scară
Au pornit de-a dura.
Ninge. Spre pământ
Bolta nesfârșită:
Cu sumanul rupt,
Bolta peticită.
Cerul coborî,
Stă ca un nerod,
Sus în capul scării,
Doborât din pod.
Abia fu Crăciunul,
Anul nou s-arată,
La o depărtare
Numai de o șchioapă.
Ninge. Flori de gheață
Cu zăpada-n pas,
Treci la fel tu, viață,
Ce ne-ai mai rămas?.
Poate că și anii
Se succed grămadă
Ca aceste vorbe
Scrise pe zăpadă..
Plantele-s mirate,
Drumu-i buimăcit.
Omu-a-ncărunțit.
Ninge peste toate.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj hibernal, folosind ninsoarea ca metaforă pentru trecerea timpului și inevitabilitatea îmbătrânirii. Versurile evocă un sentiment de melancolie și reflecție asupra vieții.
