Adrian Munteanu – În Orice Staul Pruncul Sfânt Se Naște

În orice staul pruncul sfânt se naștePe fânul proaspăt, tainică zăbavă.Se va alege grâul copt de pleavăȘi-n jurul casei mielul blând va paște.Câte-un Irod va picura otravă,Răpind iertarea adunată-n moaște,Supuși ostași porniți spre-al recunoașteNu-l vor vedea în jur de-atâta slavă.Trei magi spre iesle blând îngenuncheazăNădăjduind să frângă un blestem.De-asupra noastră suie-n veci o rază,Aprinde-n noi … Citește mai mult

Adrian Munteanu – De Ce Să Scriu Sonete Azi

De ce să scriu sonete azi, când veacuriDe gesturi tandre-au devenit istorii,Când melosul suavelor prigoriiA fost ucis în silnice atacuri.Ca să mai simt parfumul fin al florii,Să urc visări de taină în hamacuriȘi magice săruturi din iatacuriSă le prefac pe toate în victorii.Ca să-mi cultiv râvnirile ascunse,Uitate-atât sub un tărâm anost,Prin văgăuni cu umbre reci … Citește mai mult

Adrian Munteanu – Ţâşnesc În Buza Serii Artificii

Antisonet 8.Ţâşnesc în buza serii artificii.Ah, pân-aici mi-a fost, la o adică!Îmi sare-n braţe câinele de fricăŞi intră-n casă-ngrijoraţi amicii.În piept bătaia pulsului indicăIzbiri de gong, de parcă-s plin de vicii.Ce fel de rost e-acesta, ce deliciiSă scuipi catran, ca pe-o alică?E zi festivă. Gloanţe-mpuşcă cerulDe parc-ar fi trasate în orar.Alungă norul, se porneşte gerul.Şi … Citește mai mult

Adrian Munteanu – Cum Să Mă Lupt Cu Tine, Moarte?

Cum să mă lupt cu tine, moarte, cum eSă-ți smulg rărunchii, să-ți sugrum gâtlejul?Ai pus un semn pe fruntea mea cu bejul,Paloarea urii-n loc de-o gutuie,Care să-mbrace-n pal feeric vrejul.De ce-mi înfigi în tălpi arzânde cuie?Mi-ai smuls nădejdi din trup sfârșit, duduie,Și-ai aruncat în jar nebun gătejul.Ce ai de-mi râcâi josnic pe la ușăȘi nu-mi … Citește mai mult

Adrian Munteanu – Sfrijit, Neras, Cu Mersul Fără Vlagă

Sfrijit, neras, cu mersul fără vlagăS-a aciuit într-o dărâmăturăDin fundul curții care trece-njurăCă rânduiala nu-i prea este dragăDe câte ori pe-acoperiș e burăSub zidul spart ar vrea să se retragăȘi glezna lui osoasă și beteagăS-o apere cu jalnică măsurăCe rost mai are pentru cine-adunăUn pled și-un scaun fără de piciorAvea o mamă poate și-o străbunăCu … Citește mai mult

Adrian Munteanu – Abrupt Atac Aripă Amuțită

Experiment 1 (litera a).Abrupt atac aripă amuțităAmorfe-accente aspru amputateAu asfințit abulic amânateAvând alături arma ațintităAfinități avid algoritmateAur ascund alica ațipităAcea arcadă amplu alungităArdea alcoave-amar aglutinateAbsent ascult aceeași abordareA acoladei arcului astralAulic ax acoperă altareActinii-albastre au ajuns avalAdeverește-ardenta alternareAcord adus aproape abisal

Adrian Munteanu – Scriu Un Sonet. Deplină Amăgire

Scriu un sonet. Deplină amăgireCă prin canon mai liber mă voi face.Dar sunt ce vreau, ce știu și ce îmi place,Modest cârpaci de vorbe și iubire.Un gând buimac într-un ungher îmi zaceȘi nu-i găsesc firava limpezire.Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivireȘi mă aruncă-n lumile opace.Trec voci cerșind cărarea neumblată,Dar altele, urlând, ademenescCu zarea lor etern împurpurată.Când … Citește mai mult

Adrian Munteanu – Spune-Mi, Iubito, Unde-Ți E Popasul?

Spune-mi, iubito, unde-ți e popasul?În cuib zănatec, în amurg de ceară?Unde-ți așezi piciorul să nu piarăUrma fierbinte ce-mi ucide ceasul?.Cum ai învins râvnirile de fiarăCe-au despicat pădurile cu pasul,Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masulLa umbra coapsei tale de fecioară?.Lasă-ți coroana-n iarba sângerie,Bea din potirul brumelor nectarȘi din căuș de patimi apă vie,.Arde-ți veșmântul pe … Citește mai mult

Adrian Munteanu – Îneacă-Mă-n Sărutul Ce Ucide

Îneacă-mă-n sărutul ce ucide,Acoperindu-mi ochii cu ființa.Deschide porți să bântuie dorințaPe-nvolburate pajiști cu silfide.În pat să-ți lepezi caldă cuviințaȘi sânii dornici de-ncleștări avideSă îi frământ cu palma ce decideCât de fierbinte-i carnea și putința.Desfă cuibarul tainic să pătrundăUn aprig lup ținut prea des închis,Până va da-n adâncuri de o undă.Ce ne azvârle clipa în abis.O … Citește mai mult

Adrian Munteanu – Pe Unde-i Oare Mațul Dintre Pulpe

Pe unde-i oare mațul dintre pulpeCel ce-n găoaze căuta nespusulÎnvârtoșându-și nebunește fusulSimțind savoarea vulvei ca o vulpeSă fie ceasul a venit apusulCel ce l-ar face azi să se disculpeSă nu mai poată-n vrej să se întrulpePe cum era pe punte-n vremuri musulVoi uliți strâmte buruieni jilaveCum mă momiți și-acum pe lângă porțiCu iz dulceag de … Citește mai mult