Antisonet 8.
Ţâşnesc în buza serii artificii.
Ah, pân-aici mi-a fost, la o adică!
Îmi sare-n braţe câinele de frică
Şi intră-n casă-ngrijoraţi amicii.
În piept bătaia pulsului indică
Izbiri de gong, de parcă-s plin de vicii.
Ce fel de rost e-acesta, ce delicii
Să scuipi catran, ca pe-o alică?
E zi festivă. Gloanţe-mpuşcă cerul
De parc-ar fi trasate în orar.
Alungă norul, se porneşte gerul.
Şi nu am lemne-n sobă şi nici jar.
Pândeşte-n colţ, sătul de laţ, hingherul.
Beau ceai sălciu din frunze de arţar.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de singurătate și melancolie în timpul unei zile festive, posibil de Anul Nou, accentuat de frig și lipsa resurselor. Naratorul reflectă asupra efemerității momentelor de bucurie și asupra greutăților vieții.