De ce să scriu sonete azi, când veacuri
De gesturi tandre-au devenit istorii,
Când melosul suavelor prigorii
A fost ucis în silnice atacuri.
Ca să mai simt parfumul fin al florii,
Să urc visări de taină în hamacuri
Și magice săruturi din iatacuri
Să le prefac pe toate în victorii.
Ca să-mi cultiv râvnirile ascunse,
Uitate-atât sub un tărâm anost,
Prin văgăuni cu umbre reci împunse.
De gândul blând, cel ce cândva a fost.
Zvârlind poveri în bezne nepătrunse,
Mai scriu sonete, ca să am un rost.
Sensul versurilor
Piesa explorează nostalgia pentru trecut și iubirile pierdute, folosind sonetul ca formă de regăsire și exprimare a sentimentelor profunde. Actul de a scrie sonete devine un mod de a da sens prezentului, de a transforma amintirile în victorii personale.