În orice staul pruncul sfânt se naște
Pe fânul proaspăt, tainică zăbavă.
Se va alege grâul copt de pleavă
Și-n jurul casei mielul blând va paște.
Câte-un Irod va picura otravă,
Răpind iertarea adunată-n moaște,
Supuși ostași porniți spre-al recunoaște
Nu-l vor vedea în jur de-atâta slavă.
Trei magi spre iesle blând îngenunchează
Nădăjduind să frângă un blestem.
De-asupra noastră suie-n veci o rază,
Aprinde-n noi speranța ce-o avem.
În gând curat un veșnic foc veghează
Și fiecare sat e-un Betleem.
Sensul versurilor
Piesa descrie nașterea lui Iisus într-un staul, evidențiind umilința și speranța asociate cu acest eveniment. În ciuda amenințărilor și a răului din lume, credința și speranța rămân aprinse, transformând fiecare loc într-un Betleem simbolic.