Versuri corectate și adnotate
Scriu un sonet. Deplină amăgireCă prin canon mai liber mă voi face.Dar sunt ce vreau, ce știu și ce îmi place,Modest cârpaci de vorbe și iubire.Un gând buimac într-un ungher îmi zaceȘi nu-i găsesc firava limpezire.Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivireȘi mă aruncă-n lumile opace.Trec voci cerșind cărarea neumblată,Dar altele, urlând, ademenescCu zarea lor etern împurpurată.Când … Citește mai mult
Spune-mi, iubito, unde-ți e popasul?În cuib zănatec, în amurg de ceară?Unde-ți așezi piciorul să nu piarăUrma fierbinte ce-mi ucide ceasul?.Cum ai învins râvnirile de fiarăCe-au despicat pădurile cu pasul,Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masulLa umbra coapsei tale de fecioară?.Lasă-ți coroana-n iarba sângerie,Bea din potirul brumelor nectarȘi din căuș de patimi apă vie,.Arde-ți veșmântul pe … Citește mai mult
Îneacă-mă-n sărutul ce ucide,Acoperindu-mi ochii cu ființa.Deschide porți să bântuie dorințaPe-nvolburate pajiști cu silfide.În pat să-ți lepezi caldă cuviințaȘi sânii dornici de-ncleștări avideSă îi frământ cu palma ce decideCât de fierbinte-i carnea și putința.Desfă cuibarul tainic să pătrundăUn aprig lup ținut prea des închis,Până va da-n adâncuri de o undă.Ce ne azvârle clipa în abis.O … Citește mai mult
Pe unde-i oare mațul dintre pulpeCel ce-n găoaze căuta nespusulÎnvârtoșându-și nebunește fusulSimțind savoarea vulvei ca o vulpeSă fie ceasul a venit apusulCel ce l-ar face azi să se disculpeSă nu mai poată-n vrej să se întrulpePe cum era pe punte-n vremuri musulVoi uliți strâmte buruieni jilaveCum mă momiți și-acum pe lângă porțiCu iz dulceag de … Citește mai mult
Rămân cocoșul pus pe-acoperișuridin tablă sură înfruntând furtunani-l înmoaie vipia nebunanu se încurcă-n oarbele desișuride sus orașul mi se pare dunaîn care surzii își împlântă șișuriun soi bizar de umbre și hățișuriîn care scurmă necurmat minciunadar casa mea bătrână și-a dus veaculșindrila curge moale în răstimprugina groasă mi-a tăiat hamaculmă-ncovoi sub orice anotimpși peste noaptea … Citește mai mult
Sub osii ruginite plânge șinaÎnșerpuind zădărnicită seara.Mai lăcrimează din neoane gara,Tânjind să dea pe-nsingurare vina.Mi s-a lipit de tălpi încinse vara.Visez răcoarea grotelor din minaÎn care-ascund înverșunat hodina,Zvârlind pe trenul rătăcit ocara. Pare frumos! Imagini, poezie,Stol de cuvinte ațipit pe ram.Măi Adrian, ce tristă nebunie.Într-un vagon slinos de tren mai am!Așez un gând zănatec pe … Citește mai mult