Iarna crengile scriu
Poezii japoneze
Cu penel fumuriu
Pe mătasea zăpezii,
Ca și cum s-ar feri
Să-nțeleg, ca și cum
În zadar și deși
Plânsem toți și șezum
Sub aceiași copaci
Ai aceluiași veac
Îngeri muți și stângaci
Mă învață să tac.
Nențelese poeme
Picurând din zăpadă:
Ieri era prea devreme,
Azi au fost altădată.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă hibernală contemplativă, unde natura devine o formă de poezie efemeră. Versurile sugerează o meditație asupra trecerii timpului și a dificultății de a înțelege sensurile ascunse ale vieții, învățând în cele din urmă tăcerea și acceptarea.