Atât de curând voi uita să vorbesc
Că se botează și secundele
Până atunci
Cu nume-atât de lungi
Că nu pot fi rostite-ntr-o secundă.
Bruma pe frunze mari ascultă
Ce liniște va fi-n curând,
Când nu se va mai ghici
Nici cine aude,
Nici cine-ar putea rosti un cuvânt.
Bruma pe frunzele mari.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema uitării și a tăcerii iminente, sugerând o pierdere a capacității de a comunica și o retragere în liniștea naturii. Bruma devine un simbol al acestei tranziții spre o stare de liniște absolută, unde nici măcar cuvintele nu mai au putere.