Carmen Sylva – Furtuna Zice…
Furtuna zice: Eu cunoscPe oameni că le sunt dușmană!Iar bruma zice: Îi cunoscȘi eu, că-n suflet le fac rană!Dar soarele râdea: Îi cunoscMai bine eu, că le dau hrană!
Versuri corectate și adnotate
Furtuna zice: Eu cunoscPe oameni că le sunt dușmană!Iar bruma zice: Îi cunoscȘi eu, că-n suflet le fac rană!Dar soarele râdea: Îi cunoscMai bine eu, că le dau hrană!
Adesea, mult înaintesufletul – pasăre zboară;un cer mai înalt, mai fierbinteîl trage-n afară.În timp ce noi bâjbâimprin ceață și brumă, străduindu-nesă-l ajungem din urmă.
Atât de curând voi uita să vorbescCă se botează și secundelePână atunciCu nume-atât de lungiCă nu pot fi rostite-ntr-o secundă.Bruma pe frunze mari ascultăCe liniște va fi-n curând,Când nu se va mai ghiciNici cine aude,Nici cine-ar putea rosti un cuvânt.Bruma pe frunzele mari.