pentru Jacques Chesses.
Cu cimitirul lui în lesă, chiparosul
m-a ținut o întreagă după-masă
pe deal: avea de acuzat
viii și morții, tăcerea și zgomotul.
Pe urmă a fost rândul meu:
m-am plâns de oameni,
de femei, de obiecte,
de animale biciuite fără motiv,
de împrejurările
în care am trăit sau, mai curând,
am crezut că trăiesc.
Când s-a înserat,
i-am spus: „Mă-ntristează acest dialog;
să mergem acasă, fiecare la casa lui:
tu sub scoarță,
eu sub poem.”
Sensul versurilor
Poezia explorează o conversație melancolică între poet și un chiparos, simbol al cimitirului. Ei își împărtășesc plângerile despre viață și moarte, culminând cu o acceptare tristă a locurilor lor separate.