Versuri corectate și adnotate
Ce este ura?O floare ofilită,Un cimitir sinistru,O criptă prăfuită.O iubire oarbă,Părăsită de lume,O mare agitată,Cu valurile-n spume.Ce este ura?Este negru venin,Un păcătos din iad,La inimă un spin.Eu cred că lumea,Ar fi numai cianură,Dacă toți oamenii,Ar ajunge la ură.
Sub o criptă neagră,Într-un cimitir,În cavoul negru,Sculptat în safir.Tristă și lăsată,Doar în voia sorții,Dulce Gabriela,Prințesa a morții.Urlă lupii în noapte,Liliecii zboară,Pe o creangă uscată,Se așază o cioară.De printre cripte rupte,Se simte o rece spasmă,Și din cavoul negru mormântul atunci apare,Și piatra de pe groapă crăpând în două sare.Încet plutind se-nalță prințesa, o fantasmă,Dulce întrupare de … Citește mai mult
Viermi călători.Viermi călători, înaripați, pe roate,Viermi cărora li s-a repartizatUn cimitir mai nouȘi mai modern;Valuri de viermi,Cadavre vechi mutateÎn mai ambigua eternitateA unui secularizat infern:Valuri de viermiMigrând în cripte noi,Viermi călătoriSpre ziua de apoi,În timp ce-n viitorul lac, mai fermi,Peștii vor învăța să fie viermi.
Cimitirului vechiîi era foame,iar copacii tinericăutau îngrășământ:toată povestea e-aici.Balansul oamenilorși al leagănelornu-i decât pretext.
Corni vechi se scutură de rod în cimitir.Mi-e sufletul bătrân – deodată cu pământul.Prin gene și frunziș cad stropi de cer –și-un soare sfânt și bun în păr mi se strecoară.Culcată-n troscoțelul verde pe-un mormânttu pari o coardă întinsă aspru pe-o vioară.Trimiți un tânăr zvon de moarte pe cărare.Tomnatic vânt pornește funigei spre mare.
Aicea nu-s eu, Cleon, care-am ajuns vestitîn Alexandria (oraș cu lume greu de uluit)pentru splendide case, pentru grădini,căi, care, ori pentru diamante,mătăsuri sclipitoare.Departe-acestea toate de mine-s. Aiceanu-s eu, Cleon, de douăzeci și opt de ani; s-a stins și amintirea-i.Aici sunt eu, Ignatios, cantor, care prea târziudin rătăcire mi-am revenit; și zece luni trăit-am fericitîn pacea … Citește mai mult
Din tot ce e mai trist în toamnă,Pe când natura-i mai pustie,Trezind în sufletele noastreO notă de melancolie.Gândesc la florile acelea,Cununi de-aducere-aminte,Cari-au trăit în cimitireȘi mor uitate pe morminte.
Din farmecul de lună, un luciu de mătaseÎnvăluie fantastic locașul celor duși;Sosește miezul nopții și morții-ncep să iasă:Sunt palide schelete cu frac și cu mănuși,Cu șaluri de bunică, cu rochii de mireasă.În gesturi grațioase, dar reci și obosite,Se plimbă prin alee tăcuți și gânditori;Din golul plin de umbră al largilor orbiteAcelași spleen sălbatic se-ntinde peste … Citește mai mult
Mă căutam în spatele gratiilorcopilărieiși nu vedeam de buruienile timpuluice mi-au mâncat roadele…nimic.Am numai coala spălăcităstrâmbădin caietul de desen cu acuarele.Mă-nțeapă o furnică roșie,îmi rupe din inimă cu cleștii,cu toată răutateace demult am cunoscut-o…și deschid ochii cu adevăratdupă ce mi-am plesnit cu durereosul palmeide un alt os…Era o piatră osoasăfăcută din crucea bunicii.Adormisem în cimitir…în … Citește mai mult
Merge târâș prin viațăCu inima de gheațăPlecat înspre mormânt..Se irosind săpând.Din șale se-ndoaieDe-i năduf, e ploaie,Sau ger năprasnic este..De clopot dă de veste.Nici nu mai are lacrimiȘi sărbători, nici patimiCe varsă în sudoareLa fel la orişicare.Din palmele bătuteȘi sforile ținuteÎși încropește pâineDe-un trai de azi pe mâine.Ar avea rugămințiDar i s-au dus părinți;Îs doar popi … Citește mai mult