Nu a murit cu tine și trecutul.
E lângă mine viu, nemuritor.
Îl țin pe brațe, îl dezmierd cu șoapta
Din rare bucurii ce-adânc mă dor.
Nici mângâierile n-au mers cu tine,
Sunt pe obrazul meu, pe ochi, pe mâini.
Oftatul tău, surâsul blând și plânsul,
Pe-al meu prezent sunt aprigii stăpâni.
Nu! n-a murit cu tine și trecutul!
Îl port pe brațe ca pe-un sfânt trofeu.
L-am dus de mână ambii-n orice clipă,
Astăzi, îl duc, cernită, numai eu.
Sensul versurilor
The poem reflects on the enduring presence of a lost loved one, emphasizing that their memory and influence persist despite their physical absence. The speaker carries the past with them, both the joys and sorrows, and continues to feel the weight of their shared experiences. The poem is a lament, a testament to the lasting impact of love and loss.