Versuri corectate și adnotate
Coloană de lumină în azur,Mi-i gândul tot mai proaspăt și mai pur.Îl dăruiesc din slăvi, de pe pământ,Ca cel mai avântat din câte sunt.Lumina-i grea din zări să se resfire în largi eșarfe de iubireCă anii mei aproape-s de sfârșit?Cât de aprins e ceru-n asfințit!
Iubitule, prin catifeaua mâinilor mărunte,Îți aud tăcerea gândurilor de sub tâmple,Tăcerile dureroase și crunte,Efigii în argintul de pe frunte.Iubitule, mă apropii de durerea singurătății tale,Ca de un altar cu potire de jale,Cu evanghelii de uimire,Cu tot ce este deznădejde în iubire,Cu tot efemerul surâs al unei amăgiri,Când în amurguri de extaz ne ceream fericiri.Fericirile care … Citește mai mult
Nu a murit cu tine și trecutul.E lângă mine viu, nemuritor.Îl țin pe brațe, îl dezmierd cu șoaptaDin rare bucurii ce-adânc mă dor.Nici mângâierile n-au mers cu tine,Sunt pe obrazul meu, pe ochi, pe mâini.Oftatul tău, surâsul blând și plânsul,Pe-al meu prezent sunt aprigii stăpâni.Nu! n-a murit cu tine și trecutul!Îl port pe brațe ca … Citește mai mult
Ne întâlnim, iubite, -n orice clipă,Deși te-ascunde-a morții grea aripă.În fiecare lucru-atins de tine,Trăiești cu frământarea grea din mine.Prin amintirea ce te poartă viu,Grăiesc cu tine-n clipa care scriu.Și retrăirea asta minunată,M-ajută să-mi duc viața-ndoliată.Să te slăvesc prin rime în lungi șire,Cum m-ai slăvit în lunga ta iubire.
Din huma grea de germeniSe-nalță rodu-n muguri…Prin arbori urcă sevaSub cerul ars pe ruguri…În zvon de primăvarăSclipesc prin ierburi flori,Sideful înserării,Plutind prin puf de nori…Chemări cu ritmuri sfinteSub cerul larg se-aprind…Amurguri arse-n zareCu flăcări le cuprind…Tu ești tot mai departeDe mine mai străin…Și nu știu, Primăverii,Sau ție, mă închin!
Mi-aduce vântulMiros de salcâm,Miraje de pe-al viselorTărâm.Luceferii sclipescPe cerȘi, sub al stelelorMister,Visez că suntemIar sub clar de lună,Ne spunem versuriÎmpreunăȘi ne-nălțămCu gândul tot mai sus,Acolo, unde tuTe-ai dus.
În glastre crinii așteaptă ofilirea.Durerea și-o crispează prin petale.Salonul se întunecă în ritmuriDe umbre și nimicuri ireale.Cu pași mărunți mi te arăți în prag,În brațe cu-un mănunchi de trandafiri.Sunt albi, înrourați, abia-și deschid,Ca un surâs, petalele subțiri.Mi-i dăruiești sfios și delicat,Înlăturând cu-ndemânare spinii,În clipa asta, într-un ultim gest,Ca-ntr-un salut suprem, se scutur crinii.Nedumeriți, privim cum … Citește mai mult
Eu voi intra în haosSenină și-mpăcată.Va fi ultima moarte,Și eu de zeci de ori,Cum am murit în viațăCu fiecare toamnă,În bronzuri reci topităCu fiecare iarnă de neguriȘi ninsori,Cu fiecare floare ucisă-nAuroră,Cu fiecare zâmbet ucisÎn primii zori.Da! Voi intra în haos în armură de soare,Prin joc de stele-aprinse, —Urcând cărări de gând.O umbră luminoasă,Plutind în sărbătoare,Voi … Citește mai mult
Marea urcă-n larguriValuri după valuri.Culmile cu noapte desfășoară șaluriLungi, de întuneric.Peste căi de ape,Mâini de vis alungă fermecate clape.Cântă valul, clipa,Țărmurile negreFură de pe ceruri auru-nnoptat.Lungi cărări de razeȚes stelele, zării,Luceafărul arde pe safirul mării,Arcul frânt de lună s-a înfipt pe stânci.Ard pe valuri flăcări de comori adânci.Ca oSalomee, marea-și saltă-n forme,Lumile de ape fluide, … Citește mai mult
Copilul meu, în zori eu nu mai amMânuța albă-n taină s-o sărut.Obrajii rumeni ca de catifea,Să ți-i dezmierd și să-i închin tăcut.Zâmbetul albastru din privirea taNu-l mai culeg cu primul strop de rouă,Nici pe tăicuțul palid nu-l mai vădȘi gând și suflet mi se-mpart în două.Măicuța ta îți scrie de departeȘi-atâta rouă toarce ochii ei,Osânda … Citește mai mult