Versuri corectate și adnotate
Negrule, pământule,Negrule, mormântule,Cine se duce sub tinePână-i lumea nu mai vine,Pe cine o dată-ncuiPână-i lumea nu-l descui,Rămân alții să-l jelească,Cât trăiesc să-l pomenească.Rămâi lume cui îi vreaEu mi-am luat partea mea,De-o fost bună, de-o fost rea,Eu m-am folosit de ea.
Din nou desăvârșitami-e bici și mă dezleagă;s-a dus și ziua-ntreagă:bătu de trei, de nouă, și e seară.Odată cu ursitace moartea ia în șagă,norocul nu-mi dă-ntreaga pace iară.Cu-a anilor povarămă împăcasem de mai multă vremeși-aveam arvuna vieții viitoare,promise de-o pocăită vrere.Pierde mai mult cin’ mai puțin se temela ultima plecare,luptând, bazat pe propria-i putere,cu vechea-nvăpăiere:când la … Citește mai mult
Nu a murit cu tine și trecutul.E lângă mine viu, nemuritor.Îl țin pe brațe, îl dezmierd cu șoaptaDin rare bucurii ce-adânc mă dor.Nici mângâierile n-au mers cu tine,Sunt pe obrazul meu, pe ochi, pe mâini.Oftatul tău, surâsul blând și plânsul,Pe-al meu prezent sunt aprigii stăpâni.Nu! n-a murit cu tine și trecutul!Îl port pe brațe ca … Citește mai mult
Trebuie să vă reamintesc, Cleis,sunetele de dureresunt necugetate încasa unui poet?și că nu suntpotrivite în a noastră?
De n-ar fi-n lume uitareaM-ar mânca, zău, supărarea,Supărarea și necazulAstea-mi ofilesc obrazul,Supărarea și cu dorulCă mi-am pierdut puișorul.Spune-mi, frunză, spune-mi tuUnde să-mi găsesc dorulCă pe un’ l-am căutatNumai de pustiu am dat,Îl caut și nu-l găsesc,De dorul lui mă topesc.Ca să scap de supărareO să mă rog de uitare,Peste lacrimi și suspineSă se-așeze gânduri bune,Fără … Citește mai mult
Când îmi șoptesc aducerile-aminteDe vechiul drum,În lumea lui lăsat,Ascult, sfios,Puțin îngândurat,Și le alint cu tainice cuvinte.Sunt toate vechi, aceleași de-altădată,Efectul lor, îl știu, îl știi și tu;Încerc și azi … Minune!Dintr-o dată,Un semn pornit din ceruri,Îmi căzu.Și nu se sparse-n gânduri de o clipă,Și nu se rătăci în suflet gol …E o lumină care se-nfiripă,Venind … Citește mai mult
Unde-i Iram cu trandafiri, suspini,Şi cupa lui Jamshyd cu şapte crini?Sunt duşi – dar un Rubin mai râde-n Vin,Trec oameni pe alei – şi nu puţini.Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Dulce plop,dulce plop,te-ai înveșmântatîn aur.Ieri mai erai încă verde,un verde nebunde păsări glorioase.Iar acum sub cer de augustte regăsesc abătut,precum sunt și eu sub roșulcer al sufletului meu.Frăgezimea-nlănțuităa trunchiului tău odihnăva găsi-n inima meaplină doar cu pietate.Nătâng bunic al câmpiei!Tu și eune-am înveșmântatîn aur.
Dorm visurile tale, cu tine dimpreună,Și-n sărbători nu-i nimeni, cuprins de duioșie,O candelă s-aprindă pe groapa ta pustie,O lacrimă să verse, o floare să depună! În zori mai ciripește vreo pasăre pribeagăPe brațul crucii negre ce-ți străjuie mormântul,Prin iarba mohorâtă cu şuier trece vântul,Și multe spune dânsul cui știe să-nțeleagă: Că vremea noastră-i tristă și … Citește mai mult