Ieri, în cimitirul vechi,
M-am rezemat de o piatră
Și m-am gândit în tihnă, la cei
În viață.
Eu-s pe jumătate mort:
Mă-nhață păienjenul morții,
Cum să ajung demn, arătos
La funeralii.
Dar cei ce trăiesc mult?
Cu zăluzii, ce se va petrece?
Care, la mormântul adânc, scârbos
Mă vor conduce?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o meditație asupra morții și a vieții, reflectând asupra propriei mortalități și întrebându-se cine îl va conduce pe ultimul drum. Vorbește despre starea de a fi pe jumătate mort și despre incertitudinea viitorului.