Rainer Maria Rilke – Funeralii
Printre mașini în mers rapidși fără sațiu-na străbate noul vidal imbatabilului spațiu, –spre cimitir, se târâie o ceatăca melcul moalede-nceată.Ci astrele, în cer, sunt mai domoale!
Versuri corectate și adnotate
Printre mașini în mers rapidși fără sațiu-na străbate noul vidal imbatabilului spațiu, –spre cimitir, se târâie o ceatăca melcul moalede-nceată.Ci astrele, în cer, sunt mai domoale!
Moartea nu te privea.Chiar câinii tăi muriseră, și mediculde nebuni poreclit unchiul dement,și mama ta, și „specialitatea” eide broaște cu orez, triumf al locului,și tatăl tău care dintr-o mini-efigiemă veghea zi și noapte din perete.Totuși moartea nu te privea.La funeralii trebuia să merg,ascuns într-o mașină, să rămân departede lacrimi și importunare. Nu-ți mai păsade viață, … Citește mai mult
Moartea nu te privea.Și câinii tăi muriseră, chiar șimedical de nebuni zis unchiul cel dement,și mama ta cu-a ei „specialitate”de-orez cu broaște, triumf milanez,și tatăl tău ce dintr-o mini-efigiede pe perete mă supraveghează zi și noapte.Însă cu toate acestea moartea nu te privea.La funeralii trebuia să merg eu,ascuns într-un taxi, rămas deoparteca să evit lacrimi … Citește mai mult
Marș funebru pentru iubirile moarte,Aur solemn din fluide fanfare.Unde sunt Umbrele? Lung le plâng clopotele.Ritmic polenul silabelor raretremură-n floarea cărărilor palidedin cimitirul feeric al toamnelorpână departe,ce monoton stelare.Cum le plâng de-ndelung clopotele.Van uragan de ruini de volute sonoregrav fulgerat în deșertul gol de fantome,legeni în drum coroanele fără de numerostogolind pe treptele ude șipote, ropote,glorii … Citește mai mult
Ieri, în cimitirul vechi,M-am rezemat de o piatrăȘi m-am gândit în tihnă, la ceiÎn viață.Eu-s pe jumătate mort:Mă-nhață păienjenul morții,Cum să ajung demn, arătosLa funeralii.Dar cei ce trăiesc mult?Cu zăluzii, ce se va petrece?Care, la mormântul adânc, scârbosMă vor conduce?
După ce-am învățat amorulodată cu greaca și cu latina,la optsprezece ani mi-am zis:„Ca să devii adult,acceptă ideea morții”.Mi-am organizat așadar funeraliilecu mult antren.Tata m-a înțeles.Cât despre mama,a vărsat un potop de lacrimi.Drăguțele mi-au adus flori:una era tristă;alta se gândea: „Bine c-am scăpat de el”.Profesorii au dat vinape spiritul meu bizar.Camarazii au aplaudat:așa le trebuie burghezilor,farsa … Citește mai mult
Marmură albă? Piatră neagră?Fleacuri.Nume, prenume, funcții?Naștere, moarte, ce epitaf?Fleacuri.Cenușă în urnă?Statuie barocă?Fleacuri.Cravată neagră?Discurs oficial, strângeri de mâini care tremură?Fleacuri.Prieteni tăcuți, văduvă copleșită,poeme citite de o actriță,cer îndoliat?Fleacuri.Peste cenușa mea risipită,vreau ca odraslelesă se ucidă în voie.
Un sicriu care trece pe străzi și drumeaguri,Noapte și zi, un nor negru pe țară,Cu pompa flamurilor funerare, prin orașe cernite,Cu însăși spectacolul Statelor în picioare ca niște femeiîn văluri de crep negru,Cu procesiunile, lungi șiruri șerpuindși lumânările lor în noapte,Cu nenumărate torțe arzând, cu mareatăcută de chipuri și capete descoperite,Cu năsălia așteptând, sicriul sosind … Citește mai mult