Versuri corectate și adnotate
Când voi muri – izbăvire din viață fără rost –Două femei pe lume vor ști cândva c-am fost.Una e mama… Alta, străină-mi e de sânge,Pe catafalc sui-vor, mă vor privi – și-or plânge.Vor sugruma-n batiste regretele ce gem,Și s-or pleca spre frunte-mi, cu flori și c-un blestem.
Îl confundați cu Moartea,Deși El e și domnul Morții,Sunteți în preajmă doar,Certându-vă cu Moartea.Spunând: trăiască Viața,Vă curăță domnul Morții,Așa, se va bucura Domnul,Spunând: trăiască Viața.
Când în grădinile maghiareDispare omul: trandafirul,Rămâne un sfânt, băiat trist,Singur, numai cu jelitul.Tânărul de-atunci, te râvnesc,Cântul tău atunci sună,Când blestemul mare, maghiarNu ne rănește, nu răsună.
Am sufletul priponit,Ca un mânz focos era fugar,Că în zadar l-am gârbovit,În zadar l-am gonit, în zadar.Dacă vedeți în Câmpul Ungar,Un mânz însângerat, spumat, prins:Tăiați-i frânghia,Că e un suflet maghiar, trist.
La prânz tomniu, tomniu,Oh, ce greuE să râzi pentru fete.În beznă tomnie, tomnie,Oh, ce greuE să privești în stele.La prânz și-n beznă tomnie,Oh, ce ușorE s-apleci plângând, plângând.
Ați auzit?Toamna, când pâcla se învârte,În întuneric cineva icnește.Ceva ropote.Cineva orice-ar fi furase,Bătând în scânduri vechi, roase.Un om relicvă.Trăind n-avu stea pe orbită,Vrând săracul să dea o raită.
Când m-au lăsat,Când îmi purtam ramolit sufletul,Liniștit și neprevăzutM-a apucat Domnul.Deloc cu trombon,Ci veni tăcut, m-a strâns cu căldură,N-a venit în zi sorită,Ci nocturn cu luptă.Și orbind, s-a stinsVăzul trufaș. M-am desprins de junie,Pe el, seninul, mărețul,Îl văd în vecie.
Eu demult, demult aș fi domnȘi sunt un gropar fără vlagă:Dar o femeie mi-adonat viață.E departe, care va veni,Ca să mă scoată din vrajă?Vino, adu moarteaTu, cealaltă.
Trăiam în Pustă și-a venit ispita:Cu traista-i cântătoare, năzdrăvana,Venea, venea, venea râzând Satana.Prin Pusta arsă de urzici și spiniEl presăra comori în fața meaȘi-n mii de trandafiri le prefăcea.Și merg cântând și aur greu culegȘi-mi râd de vise șuie și-amăgiri,Căci, iată, umblu printre trandafiri.Pământul sterp îmi sângeră piciorul,Și cânt pe când las stropi de sânge … Citește mai mult
Ieri sări-n Paris Toamna.Pe St-Michel tainică strecurând,În caniculă, sub frunzar domolȘi mă găsi curând.Mă plimbasem tocmai spre SenaȘi-mi arseră-n suflet cânturi:Gri, stranii, triste, purpurii,De faptul, c-aș muri.M-ajunse Toamna și-mi șopti,Și Saint-Michel cutremurase,Zum, zum: fluturase în drum, în lung,Frunze amuzante.Un minut: Vara nici nu s-opri,Din Paris Toamna fugi râzând.C-aici fu, doar eu știu,Sub frunzare gemând.