Timpul petrece-ncet.
Noi să sperăm că nu vine
nimeni flămând de Poet.
Totuși, mi-e dor de oricine,
chiar de-o pisică. Bucegii
pante eroice sapă.
OMUL anunță: exegi…
Tace vertebra de apă.
Casa e ultima-n noapte.
Stă farfuria pustie.
Cred că-au ajuns la o mie
șoaptele fără de fapte.
„O”, sau „oho”, sau „ei și?”
Iată, așa se petrece
timpul, din mie în zece,
timpul zadarnic și rece
al continentului Psi.
Sensul versurilor
The poem reflects on the slow, seemingly meaningless passage of time and a deep sense of loneliness. The speaker expresses a longing for connection, even with something as simple as a cat, while observing the emptiness and futility of existence. The poem evokes a sense of isolation and the search for meaning in a world that feels indifferent.