Meaninglessness

Darkseed – Next to Nothing

de

Două umbre grăbite întâlnindu-se față în fațăProceduri plictisitoare vin și pleacă în fiecare ziO mie de trucuri și o mie de zâmbete darViața nu e profundă.O perioadă nesfârșită de idei și credințeEste un dezastru, căci nimeni nu crede sau simteCerul râde tare, amuzament pe gratisNoi nu suntem nimic.Câștigul, tot ce noi câștigăm e un nonsens … Citește mai mult

Ion Caraion – Sfâșierea, Pustiul, Înstrăinarea

de

Sfâșierea, pustiul, înstrăinarearedevenind – sus –dansdupă ce însemnaseră haos.Cer închegat.Rânduire. Și?Mă zgâria o frunză(nu știu)sau poate stihiise prelingeauîn stânci.Încolo, piatra.Mai moțăie lunade noaptea trecutăMi se pare neadevărat ținutulSe mai roagă ierbiSau crucile potecilor.Orbitoare vârtejuri închipuite ciuliniDe fapt, nisipulDe fapt: gol.Vântul va fi secși fântâna ca puroiulde sub o plagă. Lipseșteexact nasturele sensurilor.Trecut eliminat

Nina Cassian – Psi

de

Timpul petrece-ncet.Noi să sperăm că nu vinenimeni flămând de Poet.Totuși, mi-e dor de oricine,chiar de-o pisică. Bucegiipante eroice sapă.OMUL anunță: exegi…Tace vertebra de apă.Casa e ultima-n noapte.Stă farfuria pustie.Cred că-au ajuns la o mieșoaptele fără de fapte.„O”, sau „oho”, sau „ei și?”Iată, așa se petrecetimpul, din mie în zece,timpul zadarnic și receal continentului Psi.

Sorin Cerin – Neoane Stridente de Cuvinte

de

Am fost clădiți,ca să ne astâmpărăm setea,de noi înșine,cu Roua Viselor,prin gările pustii ale Absurdului,unde se pare că nu vine niciodată,trenul Luminii Divine,pe care o așteptăm,la peronul propriului nostru Destin,desculț și tremurând de frig,în mocirla acestei Existențe,a Deșertăciunii,pentru care am devenit,simple Statui Vivante,așezate prin vitrinele,pline cu neoane stridente de Cuvinte,acoperite de strigătele surde,ale Durerii.

Christian W Schenk – O Călimară Goală

de

Am sărutat asfaltulși găurile au tăcut…Am desfundat canalulși ochiimi-au căzutsub roțile mulțimii –de ne-poeți dar drepți –pe trotuarul scursde arșițădin scocuri negrede tablăprinse-n cuie.Am asmuțit un câinepe cizmele din stradăși am rămas cu dreaptaînfiptă-n minte.Ne-am uitat menireași iată-ne-n cotloanecu un creion și-o foaiegândind fără speranțeprimul cuvânt –cel greu.O călimară goalăîși cască-n plin abisuluitând atât asfaltulcât … Citește mai mult

Eugenio Montale – Hamburger Steak

de

Mașina de tocat e-n funcțiune a spus ritosescatologul ațâțat; ș-apoi cu voce-nceatăca să ne consoleze: să sperăm că nu areun cuțit prea tăios.Poeții defuncți dorm liniștițisub epitafurile lorși doar atunci tresar de indignarecând i-amintește un nerod de scrib.Tot așa e și cu florile zvârlite la gunoidacă din întâmplare cineva le ridică.Erau pornite toate în drum … Citește mai mult

Eugenio Montale – Rumegând în Minte – I

de

Probabilse lasă seara. Nu din cauza anilorcare sunt mulți ci pentru că spectacolulîi plictisea pe actori mai mult decât pe public.Nu m-am adâncit în pădurenici nu l-am consultat pe Sfântul Bonaventura precum C.,Dumnezeu s-o aibă în pază.Nu trece prea mult până să afli că aniisunt cât o clipită și că trecutule deja viitor. Și necazul … Citește mai mult

Sorin Cerin – Ne Este Atât de Teamă

de

Rătăcit printre meandrele,Jocurilor de vise ruginite,ale deșertăciunilor,acestei lumi vândute,Absurdului morții,ce-și clădește ziduri de apărare,în țărâna întrupării,fiecăruia dintre noi,cei înveșmântați cu vălurile durerilor,zilelor fără adăpost,ale clipelor ce nu înțeleg,ce anume caută,printre tarabele speranțelor noastre,atât de sumar îmbrăcate,încât îngheață de fiecare dată,în frigul de sfârșit de lume,al cuvintelor,pe care ni le rostim,unul altuia,fără să mai reușim vreodată,să … Citește mai mult