În vremuri vechi, bruneta displăcea,
Sau dacă nu, sfida ce-i minunat,
Însă acum, când mândră e și ea,
Tot ce-i frumos a fost dezonorat.
Căci de când mâna Firea-a imitat
Și chipul hâd cu fard l-a împodobit,
Orice obraz frumos e profanat,
A decăzut și e disprețuit.
Iubita are ochi întunecați,
Precum o bocitoare din popor,
Născuți urâți, sunt minunat pictați
Sfidând semeț efortul creator.
Dar când jelesc sunt sinceri și zeloși,
Încât oricine spune că-s frumoși.
Sensul versurilor
The poem explores the changing perception of beauty, lamenting how artificial enhancements have devalued natural beauty. It focuses on the dark-eyed mistress whose beauty lies not in conventional attractiveness but in her genuine sorrow, which paradoxically makes her beautiful.