Vezi râurile aplecate lângă inima
ca o stalactită în peștera vorbei?
Te știu barza venită ca o primăvară
în același trandafir
Te știu principesa de seară a plopilor
și fruntea ta a crescut o mână
pentru mângâierile sălcii din tine.
Dar cine se va opri lângă troița cuvântului
când drumurile te vor duce ca pe un copil
când păsările acestea nu-și vor mai găsi cuibul?
Domnule Voronca
ce s-a surpat pe liniștea de afară?
A căzut toamna din plopi
sau inima din mine?
(din vol. virgil carianopol, 1933)
Sensul versurilor
Piesa este o meditație lirică despre iubire și natură, folosind imagini puternice și metafore pentru a exprima sentimente de melancolie și introspecție. Se explorează efemeritatea sentimentelor și legătura dintre om și natură.