Versuri corectate și adnotate
M-au îndoit amintirile şi m-au bătut ploileMi-au crescut în spate, ca iarba, nevoile –M-am uscat boierule de când de susŢi-a trimis Dumnezeu aripi şi te-ai dus.Nu mă mai adună nimeni după drumuriCând îşi umple toamna părul cu fumuriNu mă mai cunoaşte nici pădurea, nici munţii,Nu mai îmi sărută nimeni apele frunţii.Cocoana s-a îndrăgit de alt … Citește mai mult
Sunt bucurii care-ntristează,Sunt întristări ce fericesc,Sunt zile fără de luminăȘi nopți adânci ce strălucesc.Sunt adevăruri ce doboarăȘi sunt minciuni care ridică,Sunt împărați, atotputerniciCe însă tremură de frică.Sunt vieți ce-au strălucit în viață,Dar când s-au stins parcă n-au fost,Palate care nu pot țineCât o cocioabă adăpost.Sunt oameni albi pe dinafară,Dar negri în adâncul lorȘi negri în … Citește mai mult
Flăcărimuzica Margareta Paslaru 1979versuri Virgil Carianopol.Sunt flacără, sunt foc, sunt pară,Merg printre oameni luminând.Sunt ca o stea ce strălucește,Dar nimeni nu mă vede-arzând.Ard ca un codru ce nu piereSub flăcările ce-l încing,Un codru care arde-ntr-unaDar flăcările nu-l ating.Și ard, și ard, așa de-a rândul,Ca mii și mii de stele.Îi luminez pe cei din preajmăArzându-mi visurile … Citește mai mult
Minune, minune, când te-am văzut?Când ți-ai trecut umbra prin mine?Ai avut în adevăr pletele ca pădurile?Ai avut ochii ca nopțile line?Mi-a arătat cineva chipul tău, sau îl știam?Te-am văzut în drumurile mele fără număr?Sau te-am luat din povești și te-am întrupat,Ca să am și eu pe cineva lângă umăr?Nu cumva gândurile s-au amestecat noaptea cu … Citește mai mult
Dacă te duci, moșule, pe la noi, prin pădurile noastre dace,Pe unde și-au înălțat doinele Jiene conace,Pe unde sună luna din cornul de vânătoare,Pe unde seceră țăranii raze de soare,Să te oprești la o casă albă și înaltă ca cerulȘi să întrebi de Mărin al lui Dincă Vierul.Este un țăran înalt cât un munte,Cu o … Citește mai mult
Eram singur. Cineva de-afarăMi-a bătut în ușă pe-nnoptat.M-am săltat cu greu din așternuturi,Ca din morți, atunci când ești sculat.– Hai, deschide! mi-a strigat din stradăGlasul său de aur și de vis.Bâjbâind cu cheile în mână,Am împins zăvorul și-am deschis.O lumină-naltă, zâmbitoare,A privit la chipul meu zbârcit,Apoi lung la părul alb ca neaua,De furtuna vieții viscolit.– … Citește mai mult
Poetului Tiberiu Utan.Cum seamăn eu cu tine, mare,La fel, mereu neliniștit,Închis din patru părți de timpul,Din care nu e de ieșit. Mă zbat adânc, fără cruțare,Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,Dar oricât aș lovi de tareDegeaba țărmii mi-i lovesc. E-o luptă fără-asemănare,Sunt malurile prea de fier.Nici eu nu-s mulțumit, ca tine,Doar cu bucata mea de cer. … Citește mai mult
Îi văd, sunt tot așa, cu cojoacele rupte,Cu piepturile și cu fețele supte,Le sunt mâinile tot așa aspre și dure,Privirile, tot oțel din tăiș de secure.Cu ochii adânci și lucioși ca niște băncuțe,Aduc la oraș diminețele în căruțe.Beau țuică prin cârciumi și vorbesc tare,Socotesc banii pe degete și hambare,Li se umezesc ochii și ascultă dușiCând … Citește mai mult
Bătrânul pictor, pus să luminezeLocașul nou cum altele nu sunt,Amestecă lumini ce să viezeȘi după ce va odihni-n pământ.Cuprins de taina artei sale sfinte,Trudind adânc, cu har nepământesc,El caută și ia din el, fierbinte,Culorile eterne ce-i lipsesc.Suind adesea în înalt, cum urcăLa lucrul lui din bolțile ce-l cer,Cum peste trepte pașii și-i încurcă,Privit de jos, … Citește mai mult
De cum am trecut de diguri,Căruța s-a-mbolnăvit dintr-o dată de friguri.Am dat drumul calului, fără frâu.De-o parte și alta, porumbii, cu pistoale la brâu,Mă priveau hoțește.Îi auzeam șoptind, parcă nu vorbeau românește.Căruța încărcată, parcă era de fier.Peste fân, se suise și noaptea până la cer.Deodată luna s-a arătat plină,Înecându-ne în lumină.Calul s-a-nfiorat și-a pornit mărunțel.Luna … Citește mai mult