La Pontul-Euxin, sub firmamentul
Etern al dăruirilor totale
În foșnet de covoare și taftale
Și-au potolit furtunile torentul.
Trecutul calcă treptele fatale
Ținându-se de mână cu prezentul.
De-aici începe, magic, orientul
Cu feeriile-i transcedentale.
Majestuoase falduri și dantele
Răsfrâng și leagănă ciorchini de stele
În ritmuri andantine și alegre.
Pe sub ferestre-mi urcă și se lasă
Cu sfâșieri și lene de mătasă
Imensul fâșâit al Mării Negre.
Sensul versurilor
The poem evokes a serene yet melancholic atmosphere by describing the Black Sea. It reflects on the passage of time and the beauty of nature's sounds and sights.
