Carl Sandburg – Parazitul
Disperat și tristPrin ceața nopții-Învăluitoare de porturi-Sirena vaporuluiCheamă, scâncindNe-ncetat,Asemeni părăsitului prunc,Cuprins de spaimă și lacrimi,Căutând sfârcul mării în port,Ochii ei.
Versuri corectate și adnotate
Disperat și tristPrin ceața nopții-Învăluitoare de porturi-Sirena vaporuluiCheamă, scâncindNe-ncetat,Asemeni părăsitului prunc,Cuprins de spaimă și lacrimi,Căutând sfârcul mării în port,Ochii ei.
Bălăioară pescăriță,Luntrea ta la mal ți-o mână;Vino-ncoa, șezi lângă mine,Să vorbim, stând mână-n mână.Și pe inima-mi căpșorulTu ți-l culcă fără teamă –Te încrezi doar zilnic măriiFurioasă ce te cheamă.Inima-mi e ca și marea –Uragane și turbare,Iar în fundu-i, liniștită,Odihnesc mărgăritare.
Eterna mare, ca și-odinioară,Fără hotar și fără de hodină,De întrebări și neastâmpăr plină,Azi goana mea la malul tău coboară.Cu tresăltări de ape și luminăOglinda ta prelung mă-nfioară,Și-nchise răni încep din nou să doară,Din flăcări vechi ce-n mintea mea se-mbina.Pe rând, pe rând, eu simt cum reînvieCântată parcă-n surle și chimvale,Uitată noastra mare-mpărăție.Și nu mai știu … Citește mai mult
Se-ntorc pescarii-nspre sat;Pe țărmu-n neguri cufundatLucesc luminile lor rare,Scântei perind în depărtare.Și ceru-i sur, greoiu de nori,În noaptea plină de fioriTânguitorul val se bateDe-a stâncilor singurătate.Și s-aud glasuri răsunând,Vre-un cântec trist din când în când,Din vârf de munți un clopot linRevarsă glas de jale plin,Iar goelandul solitar,Stăpânul valului amar,De vântul mărilor trezit,Bocește-n cuibu-i de granit.Întunecat … Citește mai mult
Sarea din păr, de pe piele, de pe sandale,Și sare uscată pe gene, pe buze,Reziduuri ale unor dureri neegaleCa mareaTrecând dezgustător prin meduze;Urme de plâns ale unor ființeNeavând în comun decât rarDisperareaMăsurată-n minuteȘi, sărat și amar,Același gustAl jumătății trecuteDe secol, de vârstă, de an.Plaja în august,Ocean.
La Pontul-Euxin, sub firmamentulEtern al dăruirilor totaleÎn foșnet de covoare și taftaleȘi-au potolit furtunile torentul.Trecutul calcă treptele fataleȚinându-se de mână cu prezentul.De-aici începe, magic, orientulCu feeriile-i transcedentale.Majestuoase falduri și danteleRăsfrâng și leagănă ciorchini de steleÎn ritmuri andantine și alegre.Pe sub ferestre-mi urcă și se lasăCu sfâșieri și lene de mătasăImensul fâșâit al Mării Negre.