Un soare foarte mărunt
cu păr de galben tutun,
se stinge-n scrumieră.
Sângele unui ruj ordinar, alăptează
trupurile moarte ale țigărilor.
Așchii decapitate, plâng
după coroana lor de sulf.
Armăsari de cenușă nechează
încremeniți în salt.
O mână enormă
cu un ochi de jar în podul palmei
pândește la orizont.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj dezolant și simbolic, folosind scrumiera ca microcosmos al morții și al decăderii. Imaginile puternice sugerează o reflecție asupra efemerității și a distrugerii.