Vasko Popa – Peisaj În Scrumieră
Un soare foarte măruntcu păr de galben tutun,se stinge-n scrumieră.Sângele unui ruj ordinar, alăpteazătrupurile moarte ale țigărilor.Așchii decapitate, plângdupă coroana lor de sulf.Armăsari de cenușă necheazăîncremeniți în salt.O mână enormăcu un ochi de jar în podul palmeipândește la orizont.