Clopotul fără limbă
se zbuciumă.
Din el
liniștea se revarsă
în valuri.
Și numai cei morți
înțeleg
că afară-i furtună.
Și numai cei morți
înțeleg
că e miezul nopții trecut.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că adevărata înțelegere a vieții și a liniștii se găsește doar în moarte. Cei vii sunt prinși în zbucium, în timp ce morții percep realitatea dincolo de furtuna existenței.