Versuri corectate și adnotate
A venit vremea-n sfârșit să înțeleg ce-i viața,Nimic n-are sfârșit și totul începe de fiecare dată,Iar marile victorii ce păreau atât de minunateN-au fost, de fapt, câștigate niciodată.Chiar iubirea, căreia-n mintea-mi casă i-am clădit,E doar un oaspete prolific, întârziat confuz în drum,Iar muzica, laudele prietenilor și râsul lor zglobiuNu-s cu nimic mai bune decât odihna … Citește mai mult
Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă,Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă.Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,S-asamăn între-olaltă viață și cu moarte;Ci cumpăna gândirii-mi și azi nu se mai schimbă,Căci între amândouă stă neclintita limbă.
Singur și alb, la după miezul-nopții,făcând să scape asfaltul, scuturândprintr-un singur prelung nechezatîntunericul din arborii de pe trotuare,astfel l-am văzut, singur și alb.Singur și alb, înaintând fără grabăprin mijlocul orașului, păscând nedumerittrifoiul putred de pe tarabele norocului;cu șaua înflorată, singur și alb.Singur și alb, cu frâul liber,luminând tăcerea-ngenunchiată la colțul străzilor,bătând din copite în stațiile … Citește mai mult
E trecut de miezul nopțiiCeasul sună apăsatCu un picior puțin luxatCobor din patPrivesc pe-o poză, întinsăÎn lung de coridorȘi simt acumRegret… Ai dispărut din vechiul meu decorSimt că-mi trebuie mai mult de o viațăSă șterg tot ce știam din a ta fațăAmintirile cu tine nu mă părăsescȘi rânduri despre tine acum încet mă obosescMă uit … Citește mai mult
Zise mortul către viu:„Viule, de când te știu,Tot sărac, fără sicriu”.Zise viul către mort:„Am, dar nu-mi place să-l port”.Și făcu atac de cord.
Doamne, vreau să mă întorc, poate am umblat prea multPrintre blocuri reci și grii, sunt copilul tău pierdut.Mi-am vândut sufletul ieftin pentru bani, femei și artă,Căutând cu disperare ce nu voi găsi vreodată.E o noapte așa de rece, dorm cu demonii la cap,Măcinat de aceleași gânduri, parcă sunt turbat.Ce alegere am făcut, cum dracu’ am … Citește mai mult
Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă,Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă.Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,S-asamăn între-olaltă viață și cu moarte;Ci cumpăna gândirii-mi și azi nu se mai schimbă,Căci între amândouă stă neclintita limbă.
Hodi.Pierdut pe drumuriAm învățat câteva trucuriAm călcat în puzzle dat pe capete pline cu fumuriTripul meu a fost mai negru și l-am transformat în noapteUra mea pe falsitate m-a lăsat cu un om în spateȚine, de mine dacă îți spun să ții de mineTu să îmi spui Nostradamus când spun că ești prost și mâineÎți … Citește mai mult
La miezul nopții, printre cripte grele,Mic, mic copil mergeam, nu bucuros,Spre casa tatii, pastorul, și stelePuzderii licăreau pe cer frumos;La miezul nopții. Apoi, în cursul vieții, când iubitaIrezistibil m-atrăgea spre ea,De sus, steaua polară, strălucita,Scria cu pasu-i fericirea mea;La miezul nopții. Până târziu, când raza lunii plinePrin bezne mă călăuzea mereu,Și-un gând simțit, curat, crescut-a-n … Citește mai mult
Aici pe-aste ruine cu mândre suvenire,Privesc cum orizontul se umple de faclii,Cum luna în tăcere s-arată să inspireGândiri religioase-ai lui Apolon fii.Când tot doarme-n natură, când tot e liniștire,Când nu mai e mișcare în lumea celor vii,Desteaptă priveghează a mea tristă gândire,Precum o piramidă se-nalță în pustii.Ai mei ochi se preumblă pe dealuri, pe câmpie,Al … Citește mai mult