Furtună - Versuri.pro

Adam Mickiewicz - Furtuna

Pânze și cârmă-s rupte-n vârtejul ce vuiește, / Voci îngrozite strigă, gem pompele de apă, … →

Furtună fascinantă, / erecții selenare. / Târând năvodul falnic de-ndrăgostiți / și gratii, / precipităm … →

Furtuna zice: Eu cunosc / Pe oameni că le sunt dușmană! / Iar bruma zice: … →

Sfârşit de iulie torid, / De un fierbinte clar albastru / Topind şi gând efemerid, … →

Într-un castel, pe malul mării, / Pe-a cărui turnuri crenelate / Furtunile le-a îndrăgit, / … →

Acolo unde râul plângând murea în mare, / Djali-şi găsise luntrea. / O dulce legănare … →

Îmi place marea când e-nfuriată, / Când chiuie și strigă disperată, / Când, obosită, tace … →

Cu pânzele-ntinse, să-și afle scăpare, / Vin nave grăbite de vânt și de frig; / … →

O luăm din nou de la-nceput și ne certăm iar / Nu trec două minute … →

Iară fulgeră și tună. / Iară fulgeră și tună / Nori s-adună a furtună x2. … →