Valeriu Butulescu – Autograf
Ții minte, frate,noi, cel dintâi autograf,l-am dat desculțiprin praf.Și cum ardea câmpiasub spice aurite.Eram copii.Ții minte, frate,pentru cinci leipăzeamun orizont de vite.
Versuri corectate și adnotate
Ții minte, frate,noi, cel dintâi autograf,l-am dat desculțiprin praf.Și cum ardea câmpiasub spice aurite.Eram copii.Ții minte, frate,pentru cinci leipăzeamun orizont de vite.
Perșii scădeau vectoridin arc,grecii se ascundeauîn paranteze rotunde. războiul ne adună,războiul ne scade,războiul ne împarte. ai putea stoarce gânduridin această țărână,atât e de îmbibatăcu amintire.
Cu-nsângerate, tremurânde mâiniatâtea nopți la rând scurmarăm glia.O critici voi, degustători de vinuri,de-ați ști voi cât de greu se sapă via.
Ideea de focîn bulgări de fosfordoarme.La vedereagălețilorse tulbură izvoarele.Canariine alină dorințade a poseda suflete.Și în viermiviața trebuie să ne parănormală.
Clopotul fără limbăse zbuciumă.Din elliniștea se revarsăîn valuri.Și numai cei morțiînțelegcă afară-i furtună.Și numai cei morțiînțelegcă e miezul nopții trecut.
De copilam observatcă și adulțiiau grădinița lorrotundăturtită la polibombată la ecuator.prin tranșeese joacăde-a moarteade-a viața.
Clopotnițase leagănăodată cu clopotul.Și te-am luat în brațeca pe-o armură,mi-am luat coifulși inima de la rastel.Prea tare fug.Mă temcă am luat din greșealăinima unuia mai curajos.
Gard înseamnăteamă de câiniși sete de proprietate.Numai pe gardpisica se simtea nimănui.Poarta rămâne mereuo injurieadusă gardului.
Barză moș mânzaduceți bolovanimama lor de perșiși de romani. Mânz moș barzăascuțiți pariică vin barbariipe drum de lutZamolxesul și Jupiterulcui i-a făcut. Mânz barză moșdin piatră și lutne-am făcut scut.din moșistrămoși.
Nu avea nimicdin experiența câineluiniciodată până atuncinu i se mai întâmplasesă fie câine.bulgăre galbende rațiuneîi părea mămăliga.lătra.că iarnanu înseamnă numai iarnă.o coadă stufoasăîi creșteaindependent de voința lui.hau hau hau