Versuri.
E vântul care-mi bate-n geam
Ori mâinile iubitei mele,
Care-a zburat pe-un șir de stele
Să mă sărute când plângeam?.
Sunt sunetele harpei mele,
Sunt sufletele unor morți
Ce bat în geamuri și la porți?.
Oh! ploaia, ploaia-mi bate-n geam. –
Subt șirurile lungi de ploaie
Gândirea mea se înconvoaie,
Suspinul meu e lung și stins,
Și imnul meu se-naltă mort
Din coarda ruptă ce-am întins.
-Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Sensul versurilor
Poezia exprimă o stare de melancolie profundă și introspecție. Natura și amintirile se împletesc cu gânduri despre moarte și pierdere, creând o atmosferă sumbră și contemplativă.