Versuri corectate și adnotate
Omulviața întreagăîși caută propriul mormânt.Uniinu și-l găsesc nicicând.Bunăoară,poetul Tudor Arghezi.El cincizeci de ani aproapeîntreabă când munții, când iezii,când doinele, când niște ape,când pe Ion, când pe Ioana,când ceața, când icoana.Dar toți și toateîl îndreaptă în cu totulaltă parte,departe, tare departe.Toți și toatefug pe furiș înaintea dumisale,pentru ca atunci când poetulva întreba iarpe cineva în caletot … Citește mai mult
Versuri.E vântul care-mi bate-n geamOri mâinile iubitei mele,Care-a zburat pe-un șir de steleSă mă sărute când plângeam?.Sunt sunetele harpei mele,Sunt sufletele unor morțiCe bat în geamuri și la porți?.Oh! ploaia, ploaia-mi bate-n geam. –Subt șirurile lungi de ploaieGândirea mea se înconvoaie,Suspinul meu e lung și stins,Și imnul meu se-naltă mortDin coarda ruptă ce-am întins.-Tudor Arghezi … Citește mai mult
Frunză galbenă.Pe-această frunză ofilităȚi-am scris din inimă un versȘi zi c-am fost odată-n lumeȘi că din ea de mult m-am șters.1896.Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
VERSURI DESCĂLȚATE.Ce stai, omule, în ruinele acestea singuratice și plângi?Plâng berzele zilelor ce trec cu-o aripă neagră, cu-o aripă albă,Plâng zilele care trec moarte,Plâng copiii fără părinți,Plâng ființele flămânde în pădurile nopții, fiarele, șerpii, vietățilecrude și blânde.Plâng femeile înșelate, plâng bărbații mințiți,Plâng oamenii supuși,Plâng oamenii fără speranțe,Plâng păsările și vitele ucise ca să fie mâncate,Și-mi … Citește mai mult