O, zei nepieritori, ce v-am făcut
de v-ați întors privirea de la mine?
-căci sunt prea multe zile ce-au trecut
de când aștept un vânt ce nu mai vine.
V-am dat ofrande, v-am făcut pe plac,
și n-am avut decât o rugăminte:
atunci când drumul vieții am să-l fac,
să vă aduceți și de mine-aminte.
să m-ajutați, pe calea mea să merg,
furtunile să nu mă-ndepărteze
de cea spre care-aș vrea acum s-alerg,
dar vântul s-a gândit să înceteze.
Nu cer prea mult, nu vreau nimic în plus,
sunt un soldat ce a luptat pe mare,
iar vouă-ntotdeauna m-am supus
și m-am plecat în sfântă venerare.
dar ea m-așteaptă, mai curând să vin,
să o salvez de-atâta pasiune
cu care curtezani ce nu se-abțin
o urmăresc și speră-ntr-o minune.
Ea știe c-am să vin, că am cuvânt,
că-n viitor va fi a mea regină,
dar timpul s-a oprit, trimiteți vânt
și dovediți-mi grația divină!.
Sensul versurilor
O rugă disperată către zei pentru ajutor într-o misiune de salvare a persoanei iubite. Vorbitorul își exprimă devotamentul și cere un semn divin pentru a depăși obstacolele.