Salvatore Quasimodo – Iarna Străveche

Mi-e dor de mâinile tale albeîn penumbra luminii:aveau o mireasmă de roze, de crânguri,de moarte. Iarnă străveche.Căutau păsărelele meiulși deodată zăpada cădeaca și cuvintele.Un pic de soare, nimb îngeresc,și-apoi ceață și arboriși noi aerieni în dimineață.

Duiliu Zamfirescu – Ianuarie

Frigul, scriitor pe geamuriCu zăpezile se joacăȘi le schimbă-n promoroacăAtârnând ciucuri pe ramuri.Din fereastra-mi înghețatăStau uitându-mă la cer:Norii, plumbuiți de ger,S-au strâns pată lângă pată.Trist și singur ca un greierVălul timpului rupându-l,Eu aștept să-mi toarcă gândulÎntr-un colț mai cald de creier.Iar afară numai fumulSubțiratec își ia zborul;Eu îmi leg de dânsul dorulȘi-n văzduhuri îi dau … Citește mai mult

Mircea Cărtărescu – În Stilul Lui Bacovia

E seară și ninge-ndesat,Zăpada-n zăpadă se lasă,Și abia mă mai mișc înghețat,Și abia mai știu drumul spre casă.E beznă, un câine-a lătrat,De-acum n-are rost să mai sper,Sprijinit de un stâlp, un soldatȘi-aprinde țigarea stingher.E noapte și ninge turbat,Și nu mai zăresc nici un drum,Cum viața-i un loc depărtat,Cum totu-i mai simplu de-acum!

Ducu Berti – Scrisoare la Început de Iarnă

A nins ca-n basme asearăMai ninge și acumPrin albul calm al ierniiPrivirea mea-i de fumȘi rătăcit mi-e gândulSau poate mă viseziȘi-n jur sunt crini în floareIar tu-mi șoptești: zăpeziEu cad într-o clepsidrăCu fulgii de afarăȘi nu știu cine-n tainăTristețea mi-o măsoarăÎn palma ta întinsăCăzu un fulg. Și nu-iCândva și eu cădea-voiÎn palma nu știu cui

Dinu Olarasu – Ar Fi Bine

Ar fi bine dacă iarnaAm putea s-o ducem de mână,Zâna albă peste noaptePrintre noi să mai rămână.Fiecare câte vrea să spună,Chiar să ningă și-n scrumiereZâna cea cu degete subțiriSă dea la toți minunății și mere.Ar fi bine dacă iarnaAm putea s-o ducem de mână,Zâna albă peste noaptePrintre noi să mai rămână.În copaci să cadă iarăși … Citește mai mult

Dimitrie Ciurezu – Rugăciune – Cad Fulgi Mari de Noapte și Zăpadă

Doamne,Cad fulgi mari de noapte și zăpadăPe drumuri și pe satul meuȘi înțeleg cât poate-un Dumnezeu,Când mintea mea nu poate să mai vadă.Se-ntind chilimuri albe pe uluciȘi urmele în urma noastră pier— Un sat uitat între pământ și cerCu-o lume de poveri și de năluci.Ce-Ți putem da din tot ce-avem,Din simplitatea noastră de cătun,În noaptea … Citește mai mult

Anghel Dumbrăveanu – Desen de Iarnă

De două zile ninge cu stele mari pe Olt.Colinele visează suav sub cerga moaleȘi parcă sunt mai tânăr, mai pur, mai dezinvoltCum rătăcesc cu ochii prin sunete ovale.Pădurile solemne privesc tăcut spre cerCu crengile-ncărcate de liniști și lumină;Sălbăticiuni ciudate răsar din râpi și pierCând vulturii văzduhul cu aripa-l înclină.La cotul unde-arinii se dau uimiți în … Citește mai mult