Ninge, ninge cu flori de zăpadă
Ninge pe muguri de toamnă
Ninge prin nori de parcă zbori
Ninge, de nu văd plopul din curte
De parcă-ar vrea să ne uite
Și vara și toamna la fel.
Ninge și ninge, lumina se stinge
Fulgul m-atinge și eu, te aștept
Ninge și ninge, lumina se stinge
Fulgul m-atinge și eu, te aștept.
Ninge, ninge cu dor de acasă
Ninge și stau la fereastră
Caut prin geam amintiri
Ninge, văd un băiat și o fată
Care eram noi odată
Cum alergam și ne iubeam.
Ninge și ninge, lumina se stinge
Fulgul m-atinge și eu te aștept
Ninge și ninge, lumina se stinge
Fulgul m-atinge și eu, te aștept.
Ninge, ninge cu gând de colinde
Ninge de luna se aprinde
Și noaptea se scaldă în alb.
Ninge și ninge lumina se stinge
Fulgul m-atinge și eu, te aștept
Ninge și ninge lumina se stinge
Fulgul m-atinge, și eu, te aștept
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de nostalgie și dor, evocat de ninsoare. Naratorul își amintește de trecut și de o iubire pierdută, în timp ce privește ninsoarea prin fereastră.