zapada

Asia – Asia și Bimbam

de

Uite luna întreagă ca peAzi în inima meaVino tu doar un pas mai aproapeNu te speriaO să fie cum am visatO să fie adevărat REF.: Lumina din tine, lumina din mine se aprinde frumoasă de sărbătoriȘi ninge afară și iarna coboară și suntem nemuritoriNu contează parcă nimicDacă tu mă iubeștiAmândoi vom intra de Crăciun în … Citește mai mult

William Carlos Williams – Furtuna de Primăvară

de

Cerul și-a revărsatîntreaga amăreală.Din întunecata lui metamorfozătoată ziuaplouă, plouăfără încetare.Totuși, zăpada se menținealbă deasupra pământului.Dar apa, apacare se adună cu sprintenealădintr-o mie de izvoare,pistruiată,își taie drumprin gheața verde-a rigolelor.Strop după strop alunecăpe lujerii ierbii ofilitepeste plombele terasamentelor.

Afanasii Fet – Vânt Aspru, Vânt cu Mânie

de

Vânt aspru, vânt cu mâniePământ biciuiește,Troiene pe-ntinsa câmpieÎntoarnă, trezește.Sub lună, pe verste, -ncrustateAlmazuri sticloase,Și vântul se zbate și scoateScrâșniri ca de oase.Din troițe orgă își faceȘi sună turbatAi stepelor iepuri în paceZăpezile bat.1847

Adrian Matei – Stăpâna Iarnă

de

Se-ascunde soarele în nori.E frig, pădurea-i dezbrăcată,Se sting întârziate flori,A înghețat câmpia toată.Un fulg răzleț și amețitÎncet se-așează pe ogor,E primul mesager vestitAl gerului-i ne-ndurător.În dans de iele jucăușUrmează frații lui cei dalbiUmplând câmpiei larg căușCu un covor de fluturi albi.Izvorul plânge înghețatCu lacrimi reci pe malu-i gol,Abia oprit din tremuratÎși strânge albia domol.Se zgribulesc … Citește mai mult

Virgil Carianopol – Să Vie Zăpada Porumbeilor

de

Să vie zăpada porumbeilorsă-mi mângâie tristețeasă vie pădurea în genunchi să-mi cânteneliniștea plopilor înalți ca prietenii meisă vie planetele ca niște cerceisă ne plimbăm prin oglinzile trotuarelorsă vie ploaia să cerșească la geam.În oraș am văzut obloaneledormind ca vagabonzii sub streașinăam văzut vitrinele picotindam văzut cerșetorii cu ochii primeniți de lacrimi.Dar cine va căuta durerea … Citește mai mult

William Carlos Williams – Viscol

de

Ninge:Ani de furieOre care plutesc în jos –ViscolulÎși menține greutateaAdânc și mai profund timp de trei zilesau șaizeci de ani, nu? AtunciSoarele! O aglomerație degalben și albastru, fulgi –Pădurile copaci scoteau în evidențăaleile lungipeste o singurătate sălbatică.Omul se întoarce și acolo –traseul său solitar se întindeaasupra lumii.