Versuri corectate și adnotate
Fugiți de aici, fugiți din ei,fugiți din țipetele și nopțile, din oasele și zilele,pâinii de toate drumurile.E apă, e tăcere, e întrebare,lumânările pomului,milenii și ere de sânge amestecat,soare ud,umblet fără suflet, ancore fără peisaj, case fără oameni, oameni fără oameni.Cel din care picură,cel în care te începi,cel cu limba, cel cu mâinile, cel cu ochii … Citește mai mult
Fugiți de aici, fugiți din ei,fugiți din țipetele și nopțile, din oasele și zilelepâinii de toate drumurile.E apă,e tăcere,e întrebare.lumânările pomului,milenii și ere de sânge-amestecat,soare ud.Umblet fără suflet,ancore fără peisaj,case fără oameni,oameni fără oameni.Cel din care picură,cel în care te înțepi,cel cu limba, cel cu limba, cel cu mâinile, cel cu ochii legați.Câte gesturi nu … Citește mai mult
Din această scoică numită destindin această plantă care adie a vindin orașul orașelor traforat de coșmaredin acel falanster cu batiscafe bizaredin secetă-n temnițe, din temnițe-n războidin scrum în cutremure, din cutremure-n ploidin corul de molime tolănite pe creierdin părul și copitele apelor explodatedin ochii mei ca două concepte, ca două ace, ca două predicatedin amiaza … Citește mai mult
E încă timp de floriE încă loc de dezastreE încă reflux de păsăriE încă minus de văzduh.E încă numele celuilalt.Litere cu picioare desecântă ca un țipăt.Cuvântul e o mașină infernală.
Vegheată de faguri și struguriÎmi vei pune în mână o viperăSoarele va scutura păsări vechiÎn ornicul florilorMenirea ta e ca ei să te ucidăPasărea o să intre în mortEu am să spun tuturora altcevaO să amânăm crearea lumiiCa să privim lumeaȘi nu va mai răsări grâulSoarele va rătăci înaintea morțiiCa un peisaj de război, implorându-ne:Stați … Citește mai mult
Lângă oase, haine lângă haine, oalelângă oale toamnăO, eterna pulverizare și realcătuire a universuluiAcolo și soarele a fost părosacolo și liniștea a fost sălbaticăși câtă mlaștină cât urât.cântau mi-a fost greu să le învăț cânteceleurau nu le-am putut învăța ura.zorii răsăreau din putinila o sută de ani cădea câte o frunzănu toate apele calme deasupra … Citește mai mult
Trecu de partea cealaltă a străzii,broatecii săreau în apă ca o barbă de lipovean,s-a uitat la păsări, dar nu mai erau aceleași.De-un minereu fantastic,fiii plantelor aprindeau felinare.O femeie se freca de lună, cu sâniitatuați de cocostârci.Trecu de partea cealaltă a lunii.
Acolo în pădure, fusese urât:multe jivine, mult instinct,beznă, umezeală, nesiguranță, înapoiereAici, în urât, era pădure:multe instincte, multă jivină,umezeală, înapoiere, întuneric, nesiguranțăPe-atunci amenajam spațiul și timpulca să desăvârșim în lume aparența că are sensmersul în două picioare.Amenajam acum picioarele, ca să aibă sensiluzia că desăvârșim în lumetimpul și spațiul.Timpul și spațiul rămăseseră cu florileflorile nu rămân … Citește mai mult
Mă bat cu pietre singur ca pe-o apăde peste care-aduc amurguri corbii.Eu, mortul vostru, m-alungam din groapăși – uimire – am pus în ploșnițele vorbii.Sorbind abis, alene, idiotul(nămeți de mâl pătulele umplură)din când în când își râcâie cu cotulvăzduhului, singurătatea pură.
Toată ziua alerga prin fânețePletele ei legănau vântulToată noaptea visa cântecePulpele ei miroseau a floriToate apele i se oglindeau în ochiMersul ei foșnea ca ploileToată vara aduna soareCântecele ei adiau a steleToate cuvintele o strigau pe eaStrigătele ei revărsau zoriiToate femeile îi dușmăneau staturileDormea în brațele meleToți bărbații îi despleteau sufletulPoți opri timpul și drumul?Tuturor … Citește mai mult