Versuri corectate și adnotate
Dienuk:În Tasmania se ziceCă trăia un trib fericeȘi șeriful acestui tribEra negru Tibo Tib.Alexandrutza:Hei Tibo TiboHei Tibo TaHei Tibo TiboDin Tasmania.Mariuk:Și dacă din întâmplareÎi pică un oarecareTibo Tib politicosÎl mânca până la os.
Solomon a spus odată:„Odele scrise de mineLe voi pune-n fundamentultemplului ce va să nascăîntunericul și-apoi luminacelor care m-or urma“ -.Secol după secol toateodele, la temelia triburilorînvrăjbite, au dărâmatcu lacrimi zidulpământescului simbol -.Iată, după noi pârjolula mocnit pentru o clipăpeste triburile toateamuțind întreg avântulîntrebărilor sihastre:.“Să ascult de cine oare?De oracole, de sfinți?!Unde oare temeliasă mi-o pun? … Citește mai mult
Sunt, e sigurMoștenitorul.Sunt fiul, al treileaAl unor părințiCe n-au avut copii.Voi întemeiaO dinastie, un tribDe coroane!
Trecu de partea cealaltă a străzii,broatecii săreau în apă ca o barbă de lipovean,s-a uitat la păsări, dar nu mai erau aceleași.De-un minereu fantastic,fiii plantelor aprindeau felinare.O femeie se freca de lună, cu sâniitatuați de cocostârci.Trecu de partea cealaltă a lunii.
Acolo în pădure, fusese urât:multe jivine, mult instinct,beznă, umezeală, nesiguranță, înapoiereAici, în urât, era pădure:multe instincte, multă jivină,umezeală, înapoiere, întuneric, nesiguranțăPe-atunci amenajam spațiul și timpulca să desăvârșim în lume aparența că are sensmersul în două picioare.Amenajam acum picioarele, ca să aibă sensiluzia că desăvârșim în lumetimpul și spațiul.Timpul și spațiul rămăseseră cu florileflorile nu rămân … Citește mai mult
Mă bat cu pietre singur ca pe-o apăde peste care-aduc amurguri corbii.Eu, mortul vostru, m-alungam din groapăși – uimire – am pus în ploșnițele vorbii.Sorbind abis, alene, idiotul(nămeți de mâl pătulele umplură)din când în când își râcâie cu cotulvăzduhului, singurătatea pură.
Toată ziua alerga prin fânețePletele ei legănau vântulToată noaptea visa cântecePulpele ei miroseau a floriToate apele i se oglindeau în ochiMersul ei foșnea ca ploileToată vara aduna soareCântecele ei adiau a steleToate cuvintele o strigau pe eaStrigătele ei revărsau zoriiToate femeile îi dușmăneau staturileDormea în brațele meleToți bărbații îi despleteau sufletulPoți opri timpul și drumul?Tuturor … Citește mai mult
Unii au plecat pe o potecă, alții pe altafuseseră două potecinoi ne-am înmulțit, ei nu s-au înmulțitsau ei s-au înmulțit sau noi sau ei sauși fiecare am schimbat numele lucrurilor, zeilorîmprejurărilorfără să schimbăm împrejurările, lucrurile, zeiioul tot ou – copiii tot copiiseara și dimineața tot seară și dimineață.acum în loc de copaci și fiare, de-ntuneric … Citește mai mult
Pâlpâiri de magneziu luciră pe perețialtceva cred că înseamnă luminade-ar mai rămâne-n cramă chihlimbare!Proximă rană. Deasupra fântânii.Am cunoscut-o noapteaîntâmplări mărunte ca foșnetulstele mici ca niște mormolocipereți-templu șoareci sacrideasupra fântânilor magice – femeiPicură cântecul și câte-o luminăÎntunericul se revelă ca o arheologieE-n noi o poveste…Altceva cred că înseamnă întunericulSoldați ai apelor – picioare cuibărindu-se în floriBrutală … Citește mai mult
Crănțănea covrigi uscați pe sfoară,primăvara rară, dar de-afară.Doar din mână și c-un lemndinadins ne face semn.Domnu-n gri de astă-noapte,toate vișinile-s coapte.Ficele soarelui goalețin ouăle-n poale.Șapte babe și-un băboidau de-a dura un țurloi.Ave, clonț de coabe, ave!Mările, dar nu cu nave.Prooroci, de-o oră-două –mormolocilor le plouă.Te asameni cui nu sameni.Lumile, dar nu cu oameni.Ci din oul … Citește mai mult