Vântul se luase la palme prin cer
Scamatorul începea ca să scadă
Copacii au plesnit ca niște furuncule
Noi, fardul scoarței, schemele părerii…
Ca rufe de păpuși, frunzele se-avântă la soare
rânjește-o sălbăticie inocentă
Fac parte din pâlcul de oameni
care au cumpărat cuie pentru casa papagalului
Și fac parte din ghemul de sârme
în care s-au încurcat mingile biliardului…
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de apartenență paradoxală la un grup și la natură, evidențiind în același timp o deconectare și o alienare subtilă. Versurile sugerează o reflecție asupra rolurilor impuse și a pierderii inocenței.