Prăpăstioase țipete prin turle
sau poate vântul s-a trezit să urle
sau poate sănii săgetează-n lună
Nu știu – dar totu-i vraiște și sună
și spintecând priveliștea târzie
de parcă nimeni n-o să se mai nască
peste gorganele din leat se screme-o broască
sicsită de licheni și nostalgie…
Sensul versurilor
The poem evokes a desolate and melancholic atmosphere, contemplating the passage of time and the inevitability of death. It paints a picture of a decaying landscape filled with echoes of the past and a sense of profound nostalgia.