Nu s-a stins, Amor, cea mai mică rană
de la săgeți, că-n minte
ceva e ce presimte
dureri mai mari cu greu să le suporți.
Cum la bătrâni ți-e vană
puterea – scap, doar de te lupți cu morți!..
Dar încă arc de porți,
când șchiop stau sub temutul
însemn dur din privire,
mai crud ca a săgeților bătaie,
m-or mântui ce sorți?
Nici coiful și nici scutul,
ci doar ce e cinstire
când pierd și vină când mă-aprind văpaie.
Dar vârsta când mă-nmoaie,
târzie-i fuga, singura scăpare:
de-nvingi fugind, nu stai în înfruntare.
Sensul versurilor
Piesa explorează durerea persistentă a iubirii și impactul ei asupra sufletului. Vorbitorul se simte vulnerabil în fața iubirii, căutând scăpare în înțelepciunea vârstei și în evitarea confruntării directe.
