Versuri corectate și adnotate
De ce mi-e tristă fiecare toamnă,Bătut cu vânt în picuri și cu frunze,Spălat cu ploi de tot ce-avusesem muzePe-ascuns.. De ce mă-ndrept, încet, spre iarnă?.Se moare fizic timpul, anualMă păcălind că-i doar moral, un ciclu;Pierzându-mă perpetuu-ntr-un periplu,Fără de-ntors.. În solul de fundal.Mă pierd din mine într-un melancolicLa trist repetitiv de Nou de An;Un mincinos, că … Citește mai mult
Trecuse toamna gânditoarePe râpi, prin garduri, peste vii,Și-nchinase toate celeaAceleiași melancolii.Departe, pe întinse șesuri,Curgea Siretul liniștit,Sub zbor de păsări călătoareCălătorind spre răsărit.Înaltă, mișcătoare dungă,Ce-abia te vezi pe cer senin,Câte speranțe zbor cu tineCe primăvara nu mai vin!O umbră goală, trecătoare,Viața noastră pe pământ!O pasăre ce pleacă toamnaDescurajată, fără cânt,Și nu mai vine, nu mai vine,Căci … Citește mai mult
Ce curte făceam peninsulelor.Ce credință juramcrizantemelor de noiembrie.Cum ne căutam capitalaprintre peștii greoi și bunele tristeți.Ce nume vesele dădeamneantului, memoriei,îndrăznelilor de dimineață.Cum țineam metamorfozala mare cinste.Tu trebuie să hotărăștică imanența este un cristal.
Vom spune că toamna a venit… foarte trist –La o fereastră melancolică, mi s-a părut ceva,Însă m-a trezit un glas pozitivist…Vânt umed, şi frunza zboară, undeva.Am ajuns, acum, pe un câmp cu ape…În luncă, medita un poet cunoscut –Părea că de oameni nu mai încape;De-această-ntâmplare, atât de rău mi-a părut.Eu nu mai ştiu nimic, şi … Citește mai mult
Am încă irisul de cupru,De galbenul de brun frunziș…Mi l-am făcut un ascunzișSă te-apăr nopți, să-ți fiu de lucru!Sunt beat de aromele de vii;Nu de licori, de nopți cu tine!Antale-am sângele din vine…Sunt crama ta, doar să revii!E Luna un portocaliu…În lac și peștii stau la fund;Sunt aripați, se-ntrepătrund…Ți-aș fi la fel de vrei să … Citește mai mult
Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!Prin frunze reci doar un fior adie;S-arată-n deal, cu faţa purpurie,A nopţilor fermecătoare Doamnă.Pe câmpul veşted tainic ea-mprăştieStrălucitoarea-i negură albastră,O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastrăAtâta farmec ar putea descrie!Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.În umbra lui mă simt prins de tristeţe:Există oare-atâta frumuseţeÎn fire, — aşa cum o simţi tu, … Citește mai mult
Rugină și aur din cer se preling,covor de nostalgie pe drumuri pustii.E giulgiul de moarte al toamnei târzii,țesut din tristețe și frunze de sânge.Când vântul adie, din ramuri se frâng,în largi serpentine plutind liniștite –spre cer se ridică, dar cad obosite,și nimeni n-aude cum frunzele plâng.Poteci de aramă spre zări se întindacolo-unde toamna bolnavă murise … Citește mai mult
Amurg de toamnă pustiu, de humă,Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt –Departe plopii s-apleacă la pământÎn larg balans lenevos, de gumă.Pustiu adânc.. și-ncepe a înnopta,Și-aud gemând amorul meu defunct,Ascult atent privind un singur punctȘi gem, și plâng, și râd în hî, în ha..
Luminile s-au stins în cer,prin stele vine înserarea,Eu fug spre alte galaxiidar vreau să văd, o clipă, marea.Talazurile-n vânt răsună,apusuri se-opresc în larg,Şi numai Luna vrea să punăflorile toamnei pe-un catarg.Ninsorile mă-ngenunchează,iar clopotele-n mine bat,Nici vânturile nu ofteazăpe drumuri fără de păcat.Cu ceaţa glasului tău stinsm-ai risipit fără să ştiu,Azi, peste focul meu a ninsşi … Citește mai mult
Pe cine și câte cărări las în urmă nu-mi pasăTrec singur prin lume, deși câteodată m-apasăSunt vesel chiar dacă știu bine că drumul se înfundăVoi merge spre zare și n-are decât să se ascundă. Cânt fără să-mi pese că-i cineva să m-asculteÎmi place doar toamna când umblu prin frunzele multeVisez o iubire ce n-a fost … Citește mai mult