tacere

Doina Limbasanu – Taci!

de

Nu-mi promite stele și nici flori,Nu voi asculta.Șoapte ce le-ai spus de atâtea ori,Nu mai repeta.Taci!Nu vreau nici un cuvânt,De ce s-arunci în vântCu vorbe.Taci!Iar dorul tău fior,De-o da vreun semn de dor,Eu am să-l prind din zbor.Taci!Și noaptea de povești,Nici când să n-o trezeștiCu vorbe.Taci!Și lasă-ți ochii greiSă-noate-n ochii meiȘ-am să-nțeleg ce vrei.Luna, știu … Citește mai mult

Costel Zăgan – Emergență

de

Bacovia scrie la vioară,vioara tace-n do majorși dacă totul o să doară,ce vers speranța tuturor.Vioara tace-n do major,poetul scrie câte-o rană,tăcerile totuși mai dor,durerea-i condiția umană.Poetul scrie câte-o rană,dar dacă totul o să doară,va da un înger de pomană,Bacovia tăcere la vioară.Vioara plânge-n do major,Doamne pe buzele tuturor.Costel Zăgan, CEZEISME II

Ana Blandiana – În Satul În Care Mă-ntorc

de

În satul în care mă-ntorc.În satul în care mă-ntorcCeasuri cu cuc sfarmă vremeaȘi mari bucăți de tăcereZac sparte în praful din drum.Acele se învârt cu hărnicie,Arătând mereu ceva de neprivit.Orele au căzut de mult,Acele aleargă fără sfârșitȘi dezorientat, când și când,Cucul apare și-anunțăSfârșitul lumii, cântând.

Aleksandr Puskin – Un Sfat

de

Tantarii si taunii cand roiescSi-n bizait de critici te-mpresoara,Nu le raspunde – ca se irosescVorbele-alese-n larma lor murdara.Prin logica, prin gust, prieten drag,Nu stavilesti pornirea lor infama,Sa te manii ar fi pacat – in pragStriveste-i cu-o mladie epigrama.

Daniel Vişan-Dimitriu – Noaptea Undelor Tăcute

de

Tu n-ai ştiut că eu eram cu tine,Privindu-ţi silueta, indiscret,Şi-ţi admiram mişcările felineAscuns în noaptea gândului secret.Nici eu nu am ştiut atunci că tu,În mângâierea undelor tăcute,Nu mi te-ai fi opus, c-un simplu „Nu!”,Dorinţelor sub stele renăscute.Erai zeiţa nopţii-n gândul meu,Eram, în visul tău, acela careÎţi apărea din mare ca un zeuCe îţi punea iubirea … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Impasul Din Adânc

de

Ce s-a scurs din cotloane ascunseDepășind caudine-n impas,A ieșit în frânturi ca de glasGâtuit de-ntrebări nerăspunse.Iar cuvinte din altă poveste,Rezonând cu un timp ce-a trecut,Se aștern în șiraguri de lutCa un giulgiu pe clipe funeste.Călătoare-n adânc e-o tăcereCu ecou stins de-un vechi labirintÎncărcat cu iluzii ce mintȘi speranțe-nfruntând bariere.Ar ieși în lumina ce-o vedeAșteptând-o ca … Citește mai mult

Lucian Blaga – Poeții

de

Nu vă mirați. Poeții, toți poeții suntun singur, neîmpărțit, neîntrerupt popor.Vorbind, sunt muți. Prin evii ce se nasc și mor, cântând,ei mai slujesc un grai pierdutde mult. Adânc, prin semințiile ce-apar și-apun,pe drumul inimii mereu ei vin și trec. Prin sunet și cuvânts-ar despărți, se-ntrec.Își sunt asemenea prin ceea ce nu spun.Ei tac ca rouă. … Citește mai mult

Dan Deşliu – Ecou

de

Purtai o rochie verde în seara de-atunci,Cu luciu stins, ca fața fântânilor adânci.Își revărsase luna lumina ei de ceară,Pe umerii tăi, negri rămași de peste vară.Pe fruntea care, parcă de toate se uimea,Pe gura – prea aproape o clipă de a mea.Pădurea, mi se pare, avea o melodie,Străină pentru mine, necunoscută ție.Când surâdeai, surâsul era … Citește mai mult