Tu n-ai ştiut că eu eram cu tine,
Privindu-ţi silueta, indiscret,
Şi-ţi admiram mişcările feline
Ascuns în noaptea gândului secret.
Nici eu nu am ştiut atunci că tu,
În mângâierea undelor tăcute,
Nu mi te-ai fi opus, c-un simplu „Nu!”,
Dorinţelor sub stele renăscute.
Erai zeiţa nopţii-n gândul meu,
Eram, în visul tău, acela care
Îţi apărea din mare ca un zeu
Ce îţi punea iubirea la picioare.
N-ai ridicat-o şi de-atunci, mereu,
Îmi tulburi câte-un vis. Din întâmplare.
Daniel Vişan-Dimitriu
(11 feb. 2017, Vol.”Eterna căutare”)
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire tăcută și neîmpărtășită, o admirație ascunsă într-o noapte liniștită. Naratorul își amintește de un moment în care a visat la o conexiune profundă, dar care a rămas doar o fantezie, tulburându-i și acum visele.