Aleksandr Blok – El Intră cu Modestie
El intră cu modestieȘi tăcând se mistuia.Cu o verde veselie,Insistent, un ochi râdea.Sau cu tainica uimireÎi privea încremenit.El tăcea cu presimțireaSufletului hărăzit.Și știa că-acea făpturăChipul și-l va preschimbaȘi în tainica scripturăTot cuvinte vechi vedea.El era tăcut din fire,Simplu, straniu, anonim.Și cu-o tainică privireÎl fixa un vis sublim.