Daniel Iancu – Trandafirul.
Și atunci trandafirului i-a căzut primul spin.
Mergeam alături dar se-auzea numai glasul meu,
De parcă vorbele mele întrebau gândurile tale:
„De ce taci?”
Și pentru-o clipă pe buze ți-a înflorit un surâs
E-atât de frumoasă luna în seara asta.
Și iar ai tăcut, iar eu am zărit
Pe trotuar frunze-argintate,
În aer o lumină lăptoasă
Și deasupra luna, ochi magic al cerului.
Și atunci trandafirului i-a căzut încă un spin.
Era destul de târziu în noapte
Și nu-ți mai zăream conturul aah
Eram uriaș, devenisem imens,
Luna ștergea orice granițe
Și-aș fi vrut să-ți văd chipul
Pentru că uneori
Citesc timpul în ochii tăi.
Și te-am întors cu chipul în lună
Și am văzut, era ora noastră.
Și atunci trandafirului i-a căzut ultimul spin.
Și-a rămas gol, fără apărare
și-a rămas gol, fără apărare,
Și-a rămas gooool în bătaia lunii.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație în care comunicarea este dificilă, iar tăcerea domină. Metafora trandafirului care își pierde spinii sugerează vulnerabilitatea și dezarmarea în fața iubirii și a timpului.