Sumbre

Ted Hughes – Examen la Ușa Pântecelui

de

Cine-i proprietarul acestor piciorușe uscate? Moartea.Cine-i proprietarul acestei fețe primitive, pârlite? Moartea.Cine-i proprietarul acestor plămâni încă în funcțiune? Moartea.Cine-i proprietarul acestui veșmânt de mușchi? Moartea.Cine-i proprietarul acestor nervuri nevorbitoare? Moartea.Cine-i proprietarul acestor creieri labili? Moartea.Al acestui sânge unsuros? Moartea.Ai acestor ochi prea puțin eficienți? Moartea.Al acestei micuțe limbi vicioase? Moartea.Al acestei repetabile insomnii? Moartea.Oferit, furat … Citește mai mult

Anne Sexton – Regele Morții

de

Am angajat un tâmplarsă-mi construiesc sicriuliar aseară m-am întins în el,împletit de o pernă,adulmecând lemnul,lăsându-l pe vechiul regerespiră pe mine,gândindu-mă la sărmanul meu trup ucis,ucis de timp,așteptând să devină rigid ca un mareșal de câmp,lăsând tăcerea să mă dezonoreze,amintindu-mi că nu voi mai tuși niciodată.Moartea va fi sfârșitul friciiși teama de a muri,teama ca un … Citește mai mult

A E Baconsky – Amurg Acherontic

de

Cadavrele trăiesc, și iată corbiirotindu-se deasupra celor vii, șimembrele ce putrezesc încet fac fapte bune– și durerea noastră vine și pleacă (putredă și ea),după poruncă.Umede și sumbre sunt galeriile prin care rătăcește destinul nostru putrezit demult – cine se va hrăni cu atâta carne ce putrezește crudă?O, metalul cătușelor, ci singur, tot mai rece, nu … Citește mai mult

A E Baconsky – Bestiar

de

Statuile câinilor caută urma falselor glorii – statuile câinilor devorează, noaptea, stafii de tirani.ȘiNero e fără stafie, șiTorquemada e fără schelet, șiDespotuluiAsiat îi putrezește numele, și călăul așteaptă la drumul mare cerșind îndurarea drumeților, dar nimeni nu-l decapitează.Și lanțurile sună pe lespezi, sună mereu alte mâini, alte glezne, alte destine jumătate roșu, jumătate negru, jumătate … Citește mai mult

A E Baconsky – Poligrafie Bolnavă

de

Întâi apărură semne bizare – cuvintele moarte zărind pe trotuare, cuvinte părând amețite, șialtele, multe, derivând sub caniculă, agonizând paralitice.Apoi începură volumele – cioclii trudeau impasibili, vuietul rotativelor sumbre, lazaretele,groapa cu var, vaccinați bibliotecile, turnați în cerneală otravă, cranii în carantină.Phoetusi suavi pretutindenea, phoetusi blonzi, paji limfatici, canalii puhave și palide, pieipline de cadavrele cuvintelor … Citește mai mult

Ady Endre – Caii Morții

de

Pe cale albă, cu Lună,Când păstorii astraliMână turme cu norii,Nepotcoviți spre noiGonesc caii morții.Cu calm, cai asasini,Valeți-umbre pe spate,Cavaleri triști, muți.Și Luna se va ascunde,Dacă vin pe alba cale.De unde vin, cine știe?Doarme lumea largă:Se opresc, se descalecă.Pururea e cal liberȘi coamă fără gazdă.Și la cine se va opri,Va păli, va încăleca,Gonind cu el pe … Citește mai mult

Aleksandr Puskin – Ancearul

de

Într-un pustiu uscat, zgârcit,Întelenit și ars de soare,Ancearul sta ca un cumplitStrajer, stingher în larga zare.În ceasul rău l-a-nfiripatNatura stepelor, haina,Și cu-n venin l-a adăpatDin frunze pân’ la rădăcină.Și picuri de otravă curgDin coajă, când dogoarea-i vie,Și se-ncheagă în amurgÎntr-o rășină străvezie.Nici păsări și nici tigrul chiarSă vină-n preajma-i nu încearcă,Copacul morții vântul doarÎl atinge … Citește mai mult

Alphonse De Lamartine – Războiul

de

De ce sunete viteje urechea-mi e speriată?Glasul trâmbiței răsună, cai ninchează sforăind;Coarda-n sânge înmuiată,Ca sabia-ncrucișată,Sună pavăza lovind.Semnul de război se dete, aerul e-nzgomotatArmele! și ecou iară armele! mai depărtat.Pe câmpie răspândite scadroanele tropăiesc,Decât crivățul mai iute din tot locul năvălesc;Și ca două aripi negre deodată se întindDin coastele cele dese de legiuni șiruind.Ne-nduplecat armăsarul, strâns … Citește mai mult